SORIN IONIŢĂ: "În paralel cu ancheta penală, trebuie demarat şi procesul de reorganizare a comunei Ştefăneşti. E clar că acolo actul de autoritate publică este total compromis."
Ştiu că e greu, pentru că toate organizaţiile de partid Ilfov vor face front comun pentru a pune batista pe ţambal. Şi, cu toate astea, e singura soluţie potrivită. Având în vedere gravitatea situaţiei - bâlciul produs la alegerile de duminică dezvăluind manipulări grosolane şi demne de lumea a 3-a ale procesului electoral, săvârşite probabil de candidaţi principali - nu e altă soluţie decât ancheta de rigoare, invalidarea scrutinului şi reorganizarea unităţii administrativ-teritoriale Ştefăneşti. Definiţia de manual a statului eşuat se aplică aici sută la sută: antreprenori privaţi au capturat mecanismele de decizie, electorii sunt cumpăraţi prin patronaj direct la lumina zilei, secretul şi libertatea votului sunt o ficţiune, iar interesul public nu poate fi recuperat în condiţiile actuale, indiferent de câte ori s-ar repeta scrutinul.
Ar fi şi un pas în direcţia restabilirii unei minime demnităţi pentru comunitatea de romi, umilită de partidele majoritare, care o dispreţuiesc profund şi o folosesc ca masă de manevră, dar şi de propriii lideri oficiali şi neoficiali, precum celebrul manelist-candidat, care se dedau la odioase discriminări intra-comunitare, tratându-şi semenii ca pe nişte cârpe de şters pe jos, cum e din păcate obiceiul printre cei pe care norocul i-a săltat cu un cap deasupra celorlalţi.
Ştefăneşti este (încă) un episod din fericire izolat, dar mult mai grav decât acela, hazliu, cu primul-ministru care nu ştia că guvernul său n-a distribuit cărţile de alegător, deşi încă din 2004 promisese s-o facă, iar acum dă vina pe funcţionara de la tejghea că nu i-a dat peste mână. N-a fost nicio răzmeriţă tip „noi vrem pământ“, aşa cum spun unii prin presă: pământul e deja în posesia cui trebuie (nu a derbedeilor suiţi pe gardul secţiei de votare de la 3 noaptea), iar acum respectivii mai au nevoie să pună mâna şi pe autoritatea publică ce le poate aproba PUZ-urile cu dedicaţie.
Despre Ştefăneşti nu trebuie bătut prea mult câmpii, nici filosofat pe marginea caracterului naţional sau a preţului terenurilor. E drept că acolo se încrucişează autostrada Bucureşti-Ploieşti cu viitoarea centură exterioară a Capitalei (ultima, cu perspectivă de realizare incertă) şi că există proiecte imobiliare. Dar planuri similare sunt în zeci de sate din jurul marilor oraşe, autostrada trece şi prin alte comune, iar de-a lungul lui DN 1 şi în alte părţi din Ilfov terenurile sunt chiar mai scumpe. Comunităţi consistente de romi sunt, de asemenea, peste tot, inclusiv în Tunariul învecinat. Or, nicăieri nu s-a petrecut ceva similar.
Ca atare, a căuta motive alambicate pentru cazul Ştefăneşti e o greşeală - sau o diversiune. Acolo sunt de vină nişte oameni, nu fatalitatea sau (sub)dezvoltarea istorică. Mai precis, candidaţii în chestiune, plus câţiva lideri de opinie locali care au orchestrat circul şi conducerile de partid care le ţin umbrela: cea social-democrată de Ilfov şi cea centrală a partidului lui Becali (presupunând că există aşa ceva). Toţi sunt datori cu scuze publice, iar apoi cu explicaţii detaliate la procuratură. Dacă nici acum nu se întâmplă nimic, cu toate indiciile că acolo s-a cumpărat votul cu bani; s-au făcut buletine unor cetăţeni fictivi cu câteva zile înainte de alegeri; şi că s-a blocat accesul la urne prin scandal organizat (ca dovadă că erau zeci de oameni care n-au apucat să voteze până la ora nouă), Ştefăneşti va fi doar începutul. Aşa cum este şi un efect: al problemelor nerezolvate în 2004. Dacă fraudele filmate atunci n-ar fi fost îngropate în comisii obscure de toată clasa politică la unison, practicile patentate în Liga de fotbal a lui Mitică n-ar fi ajuns azi să ameninţe administraţia publică.
E foarte bine că tânărul ministru de interne a promis o investigaţie. Sper să nu i se înmoaie picioarele când or începe să-l sune Hrebenciuc şi Gabi Oprea ca să le lase protejaţii în pace. Dar, în paralel cu ancheta penală, trebuie demarat şi procesul de reorganizare a comunei Ştefăneşti: e clar că, acolo, actul de autoritate publică este total compromis, cel puţin în viitorul apropiat. Există două metode legale: prima, radicală şi rapidă, e procedura de insolvenţă financiară, comuna fiind una dintre cele mai sărace (oficial) din Ilfov. Activele şi serviciile se pun sub supraveghere judiciară în vederea restructurării, exact ca în cazul unei firme în faliment, asigurându-se transparenţă totală până la noi alegeri. A doua cale, de termen mediu şi lung, constă în înglobarea Ştefăneştiului, împreună cu alte localităţi-parazit aşa-zis rurale, dar de fapt ajunse extensii imobiliare ale Bucureştiului, pe seama căruia trăiesc, într-o zonă metropolitană lărgită de tip Paris. Această structură va lua în mod coerent toate deciziile strategice, inclusiv ce, cum şi unde se construieşte, pentru că este anormal să laşi în seama unui consiliu comunal de şapte persoane şi controlat de oameni ca Adi Minune sarcina dezvoltării periferice a Capitalei. Iar primarul ales în viitor la Ştefăneşti va rămâne să se ocupe de serviciile sociale de care, după cum se vede foarte clar la TV, concetăţenii săi au atâta nevoie.
Recomandările noastre
