Vladimir Tismaneanu: "Asistam in ultimele saptamani la o socanta si total orchestrata campanie menita sa-l discrediteze pe Traian Basescu."

I se reproseaza in cei mai duri termeni ca ar fi devenit un lider autoritar. Se vorbeste despre „cezarism” si „bonapartism”. Analisti politici antenizati ne anunta ca suntem la un pas de dictatura.

Ori ca s-a ajuns de-acum acolo si ca Romania este un fel de Belarus (ori chiar mai rau). S-au aliat cercurile nostalgic comuniste cu noii oligarhi speriati de actiunile decise ale presedintelui impotriva a ceea ce el percepe (pe buna dreptate) drept structuri ticalosite. Nimic din ce a facut acest om politic in ultimii doi ani nu le apare adversarilor sai drept demn de lauda.

Condamnarea despotismului comunist li se pare o blasfemie. Ion Iliescu, un personaj neindoios anacronic prin optiunile sale ruginite, ca sa nu mai vorbesc despre petele din biografia sa de dinainte si de dupa 1989, nu se jeneaza sa-l numeasca pe Traian Basescu „tiran”. Vadim Tudor publica texte obscene, recurgand la cele mai delirante invective impotriva sefului statului. A prins fiinta sub ochii nostri o monstruoasa coalitie a fortelor care refuza transparenta si pluralismul: magnati din presa se infratesc cu capitanii capitalismului de prada, in speranta ca vor izbuti sa saboteze reformele indispensabile promovate de presedinte. 

Se tes legende de tot felul, sunt scosi de la naftalina profetii autarhiei xenofobe, se bate moneda pe patriotism, fara ca acestor demagogi sa le pese de altceva decat de meschinele lor tranzactii (de bani si de principii). Ceea ce ii deranjeaza este faptul ca presedintele refuza sa pactizeze cu ei. Mai exact spus, ii scoate din minti faptul ca nu se lasa coplesit de jocurile bizantine urzite de acesti manipulatori.

Reiau aici, intrucat le consider relevante pentru ce se intampla la ora actuala, unele idei pe care le-am formulat intr-un editorial intitulat „Spre un nou stil politic”, aparut in „Jurnalul National” pe data de 15 decembrie 2004.  Victoria lui Traian Basescu la alegerile prezidentiale din decembrie 2004 a inaugurat un nou capitol in cadrul consolidarii democratice din Romania. Avem de-a face cu o noua structura a relatiei dintre putere si opozitie, mai exact spus s-a sfarsit un anumit hegemonism legat de dominatia exercitata de PSD.  Victoria lui Basescu a impiedicat mexicanizarea Romaniei.

Prin stilul sau politic incisiv si dezinhibat, prin curajul de a spune lucrurilor pe nume, riscand uneori sa provoace reactii ostile, Traian Basescu a pariat pe maturitatea electoratului romanesc, in special in mediile urbane, tinere si mai bine educate. Vom asista, scriam, la o ofensiva impotriva a ceea ce atatia romani, dar si atatia observatori externi au perceput si criticat drept o coruptie.  Amnezia bine intretinuta a ultimilor ani, boicotarea unor analize demistificatoare legate de perioada comunista se vor intalni acum cu un efort de asumare, demna si responsabila, a adevarului istoric (Adaug: Iata ca nu m-am inselat!).

Ne aflam, desigur, intr-un moment complicat, cand se regandesc multe jocuri ce pareau definitiv facute.  PSD va continua sa fie un actor politic important, insa aceasta formatiune va trebui sa-si examineze optiunile si sa incerce o adaptare la exigentele unei Romanii care s-a saturat de prezenta in structurile puterii a fostilor activisti comunisti.

Romania are nevoie de o stanga politica, insa una de tip modern, nu dogmatica si anchilozata. Tot astfel, se impune o reconstructie a zonei de centru-dreapta, in conditiile in care si PD, si PNL au primit un puternic vot de incredere din partea celor mai moderne componente ale spatiului social. 

Asa cum a declarat-o in repetate randuri, Traian Basescu nu joaca rolul unui presedinte pasiv.  Stie sa actioneze rapid pentru a-si impune autoritatea asupra serviciilor secrete, invatand ceva din experienta lui Emil Constantinescu. Domnul Basescu a avut un rol esential in constituirea Aliantei D.A., dovedind ca intelege ce inseamna depasirea orgoliului personal in favoarea unor veritabile principii politice. In cartea de convorbiri cu Mircea Mihaies, „Schelete in dulap”, aparuta in noiembrie 2004 la Editura Polirom, spuneam: „Basescu nu este utecistul lui Ion Iliescu.

Traian Basescu a fost foarte deschis fata de ideea cooperarii (cu PNL). Nu si-a scos egoul in fata sub nicio forma, dupa cate stiu”. Prin victoria lui Traian Basescu la alegerile din 2004, viata politica romaneasca, la 15 ani de la prabusirea comunismului, a devenit intr-adevar vibranta datorita actiunilor unui presedinte sincer, doritor de a rupe cu un trecut  autoritar (deschis ori camuflat) si cu un stil politic vetust.

Inamicii lui Traian Basescu stiu acest lucru si nu ezita sa foloseasca cele mai perfide metode pentru a-l neutraliza. Astazi, in 2007, este limpede ca momentul lor istoric este depasit, lucru stiut de majoritatea cetatenilor Romaniei pentru care Traian Basescu simbolizeaza curajul despartirii radicale de mocirla comunista, neocomunista si corupt-oligarhica.