Unul din detaliile drăguţe care au ieşit la lumină cu ocazia războiului comercial româno-olandez de săptămâna trecută este că în sectorul 2 din Bucureşti, prin decizie a nu se ştie cui, asociaţia profesională a florarilor condusă de dl. Florin Georgescu are dreptul de a da (sau nu) aviz oricui vrea să pornească o afacere cu flori pe raza sectorului.
Cu alte cuvinte, pe lângă aprobările generale pentru orice comerciant, plus cele de urbanism fireşti dacă vrei să amplasezi un chioşc pe spaţiul public, breasla florarilor trebuie să-şi dea şi ea acceptul. Pe scurt, autoritatea a închiriat o parte din puterea publică unor comercianţi privaţi iar eu, dacă vreau să intru pe piaţă şi să-i concurez, am nevoie de aprobare chiar de la ei. Ca şi când ar trebui să cer părerea lui Carrefour dacă să-mi fac sau nu un magazin lângă ei - vă imaginaţi răspunsul.
Cum astfel de reglementări se pare că n-ar exista, în ciuda presiunilor făcute de numita asociaţie, nici la nivelul Bucureştiului, nici în celelalte sectoare, fără consecinţe vizibil dezastruoase pentru strategica piaţă a florilor de ocazie şi coroanelor de mort, mă întreb cum îşi explică dl. primar Onţanu faptul că în ograda dsale gruparea de afaceri a lui Georgescu a ajuns să capete asemenea influenţă.
Şi mă mai întreb care sunt metodele de "enforcement", cum duios zice englezul, pentru a pune aceste măsuri în practică, folosite de onorabilul domn care în privat se recomandă ca fiul celebrei florărese Bambina şi supervizor al tuturor neamurilor şi cumetriilor care au în stăpânire netulburată atât piaţa vrac, cât şi pe cea cu amănuntul pe segmentul lor de business, cu centrul strategic în Piaţa Rahova. Pentru că unde se cere aviz, trebuie să existe şi nişte măsuri punitive pentru cei care nu-l au, nu? Asta, la nivel de sector. Dacă ridicăm miza cu cel puţin două zerouri, am avut tot zilele trecute un episod similar, dar petrecut în altă ligă: numirea noului preşedinte al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA). După ce se conturase o decizie a PDL de susţinere a unui profesionist cu experienţă, în persoana lui Cristian Constantinescu - bun sau rău, politic sau nu, n-aş şti să spun, dar un om care a construit una din marile companii de asigurări din România, deci juca la vârf - aceiaşi oameni din PDL schimbă macazul brusc iar în comisiile parlamentare resping candidatura pe care tot ei o clociseră, aprobând în schimb pe un tânăr şef de sucursală locală a grupului Astra, pe nume Comăniciu, genul de băiat care se ceartă cu ateliere auto pe decontări de RCA şi Casco.
Având în vedere complexitatea pieţei de asigurări chiar şi într-o ţară ca România, plus posibila ei diversificare în viitor (viaţă, pensii private, medical, etc), ciudăţenia acestei decizii este atât de stridentă încât a şocat întregul mediu financiar. Măcar Bogdănel Olteanu, când a fost numit viceguvernator BNR, funcţie cu care a fost şi rămâne complet paralel, era un om cunoscut şi venea de pe poziţia de preşedinte al Camerei. Ce s-a întâmplat la CSA este însă fără precedent: este ca şi când ai lua un ofiţer de credite dintr-o sucursală bancară oarecare de la Satu Mare şi l-ai pune în locul lui Isărescu, să facă politica monetară a ţării. Poate că dl. Comăniciu e genial şi de viitor, dar jobul e altul, contactele sunt altele, anvergura este alta.
Ce a provocat acest viraj brusc, în doar câteva ore, al reprezentanţilor PDL din comisiile parlamentare de profil? Cumva faptul că dl. Constantinescu a făcut nişte comentarii punctând o realitate altfel banală, pe care o vede şi un observator din afara profesiei asigurătorilor, anume că piaţa e prea fragmentată iar câteva companii slabe vor trebui mai devreme sau mai târziu să dispară? Nu ştie deja tot şoferul că dacă ai ghinionul să te lovească în trafic unul cu RCA la compania X sau Y, mai bine îţi repari maşina pe banii tăi, că altfel stai cu maşina în service până la sfântu' aşteaptă?
E o coincidenţă că în aceeaşi zi dl. Adamescu, patronul lui Astra Asigurări şi deci al tânărului şi proaspătului preşedinte CSA, intra grăbit în Parlament la braţ cu dl. Ioan Oltean, secretarul general al PDL, ultimul dând la o parte SPP-iştii din calea primului? Oare de aia o fi uitat PDL să depună la timp actele la tribunal în primăvară, pentru că şeful său pe partea de organizare avea treabă tot cu aranjarea de diverse ploi, mult mai private? Cum poate PDL să mai convingă pe cineva că nu a închiriat unor actori din piaţă decizia la vârful CSA, exact cum a făcut primăria sectorului 2 cu clanurile florarilor, aprobând numirea în funcţia de preşedinte a unei non-entităţi, unui om străin de subiect şi izolat profesional la aşa nivel, care nu va avea încotro decât să ia ordine pe telefon de la cine trebuie? Citiţi şi:
- Un europarlamentar olandez acuză România de şantaj, în "Războiul lalelelor"
Recomandările noastre
