Scena publică românească este pe zi ce trece tot mai agitată, reuşind de cele mai multe ori să ne sugereze ridicolul crescând al unei vieţi politice dusă în derizoriu.
Prin metode atent identificate şi conduse, chiar şi cele mai grave teme ale societăţii româneşti dobândesc de multe ori note penibile, mulţi dintre protagonişti devenind personaje cu adevărat caricaturale. Folosirea eficientă a unor proceduri democratice în scopul decredibilizării democraţiei, reprezintă cred, astăzi, pericolul cel mai mare pentru România presupus europeană a anului 2012.
Sigur, această tehnică, pentru noi, nu este deloc nouă. Am mai văzut Curtea Constituţională folosită într-un joc căruia de fapt nu îi aparţine, am mai văzut suprautilizarea argumentelor juridice în dispute politice, am mai văzut suprainterpretarea unor prevederi constituţionale în sensul în care acestea îl avantajau pe unul sau pe altul dintre competitiori. Toată această sarabandă a început atunci când protagoniştii competiţiei erau Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu. Ea a continuat atunci când în cursă se aflau Traian Băsescu şi Mircea Geoană. O vedem reluată astăzi cu participarea preşedintelui Traian Băsescu şi a primului ministru Victor Ponta. Este evidentă concluzia. Confruntarea dintre foşti guvernanţi şi actuali guvernanţi riscă să capete "proporţii epice", în condiţiile în care cei care au părăsit puterea, nerecunoscându- şi înfrângerea, aruncă în joc toate argumentele şi folosesc toate mijloacele de care mai dispun încă.
La aceasta se adaugă o tot mai vizibilă lipsă de toleranţă, de condescendenţă faţă de adversar şi chiar lipsa celei mai banale, celei mai obişnuite forme de milă care ar trebui să fie caracteristică oricărei fiinţe umane. De fapt, trăim într-o ţară care este obligată să se înveţe cu ceea ce ar trebui să fie predominarea legii, aşa cum se întâmplă în orice stat de drept. De fapt, românii ar trebui să înţeleagă că legea trebuie să determine funcţionarea coerentă a statului, fiind vorba în egală masură despre spiritul, dar şi despre litera acesteia. Cred că a venit timpul să aflăm caracterul determinant al respectării procedurilor pentru orişice societate cu adevărat democratică. Nerespectarea acestora poate arunca o societate în haos sau poate provoca un regim totalitar. Numai respectarea procedurilor garantează unei structuri politice supravieţuirea sa democratică. Aici începe sarabanda. În ultimii ani, în România s-a ajuns la alternarea momentelor de nerespectare a formulelor procedurale cu momente de suprainterpretare a legii şi de aplicare excesivă a acesteia, întotdeauna în funcţie de interese, dezbateri sau conflicte politice conjuncturale. Pericolul este enorm. Legea riscă să devină un apendice al disputei politice.
Toate disputele cotidiene, din ce în ce mai numeroase şi din ce în ce mai intense, nu fac decât să acopere problemele reale ale societăţii româneşti. Media completează această imagine îndeplinindu- şi uneori cu prea mult profesionalism îndatoririle. Viaţa noastră, a tuturor, este acoperită de un vacarm din cauza căruia aproape că nu ne mai putem auzi unii pe alţii. Trăim într-o ţară din ce în ce mai defectă.
Recomandările noastre
