Rodica Culcer: "Sunteti incarnarea Frantei, simbolizati Republica si ii reprezentati pe francezi".

De cand s-a constatat ca primitivismul discursului politic din Romania in timpul campaniei pentru referendum a oripilat presa occidentala si ca sondajele ii sunt favorabile presedintelui ales, unii confrati au inceput sa se ingrozeasca de lipsa de optiuni a electoratului roman.

Ce ne facem - se intreaba ei prin gazete si talk-show-uri - ca nu avem pe cineva mai valoros decat Traian Basescu pentru functia de presedinte? Insusi domnul Basescu isi recunoaste cu umor imperfectiunea si-si explica ascensiunea prin faptul ca atat a putut produce clasa politica din Romania.

Afirmatia, usor cinica, se cere totusi nuantata: Traian Basescu a fost doar singurul oponent credibil fata de PSD produs de clasa politica romaneasca in momentul istoric 2004. Pe parcurs, el si-a largit orizontul si programul, luandu-si prin surprindere adversarii si partenerii deopotriva. Basescu2 este mai mult decat Basescu1 si cu siguranta va exista si un Basescu3.

Presedintia a fost, alaturi de parlament, institutia cea mai intens discutata si analizata in aceste saptamani. Din pacate, prost, superficial si irelevant. Totusi, este clar ca, dupa referendum, se va impune o reconfigurare constitutionala a atributiilor acestor doua institutii fundamentale, caci actualele aranjamente s-au dovedit generatoare de conflict.

Cu alte cuvinte, ar trebui sa fim chemati sa hotaram ce fel de presedinte vrem sa avem: un taietor de panglici sau un actor politic. Din nou ne vom uita in jur sa vedem unde merge treaba mai bine, mai ales ca acum romanii nu mai pot fi pacaliti cu usurinta.

Cum istoria este magistra vitae, ea a randuit ca alegerea presedintelui Frantei sa se petreaca concomitent cu campania pentru alungarea lui Traian Basescu din viata politica, iar investirea lui Nicolas Sarkozy sa fie programata cu trei zile inainte de referendumul dambovitean.

Cine a avut ragazul sa urmareasca ceremoniile de la Paris a putut vedea ce inseamna presedintele Frantei si cum arata un ceremonial republican autentic, luat in serios atat de cei care-l executa, cat si de cei care-l urmaresc. Insist asupra ceremonialului pentru ca el reflecta greutatea functiei si misiunii celui care o exercita.

„Sunteti incarnarea Frantei, simbolizati Republica si ii reprezentati pe francezi” - astfel a fost rezumat elegant si concis rolul pe care este chemat acum sa-l joace Nicolas Sarkozy. Discursul acestuia a fost la randul sau un manifest pentru Franta, patruns de sentimentul istoriei.

Nu este momentul comparatiilor facile intre Franta si Romania. Cum spun francezii, comparaison n’est pas raison. Dar asupra demnitatii functiei prezidentiale merita sa meditam putin si sa ne imaginam cum ar arata la francezi o ipotetica suspendare a presedintelui republicii.

Cat de cutremurator de grav ar trebui sa arate acuzatiile la adresa sa? Si, mai ales, si-ar putea permite cineva sa initieze o procedura de suspendare doar din ratiuni de interes politic de grup? La nation francaise ar sanctiona fara drept de apel un asemenea abuz.

Morala: un presedinte ales prin vot direct reprezinta natiunea, indiferent de limitarile constitutionale. Nici francezii, nici romanii nu se duc la vot ca sa aleaga un maestru de ceremonii sau un moderator de talk-show in decoruri somptuoase, ci un sef de stat, cu diferenta ca in Franta Constitutia ii confera presedintelui si puterea corespunzatoare mandatului primit din partea cetatenilor.

De aceea, poate „le president de la republique” suna mai convingator decat „presedintele Romaniei”. Ceea ce nu inseamna ca romanii nu pot corecta aceasta stare de fapt. Dimpotriva, responsabilitatea cetatenilor in influentarea proceselor politice este mult mai puternica acum la noi decat intr-o tara cu o democratie consolidata, mecanisme politice functionale si cu un stat de drept inviolabil.

Mai eficient decat in 1990, cand nu erau suficient de bine informati, romanii pot, daca vor, sa determine o schimbare a sistemului imperfect care le-a fost impus imediat dupa Revolutia din decembrie.

Implicarea cetatenilor in definirea institutiilor statului ar putea fi de fapt marele castig al acestei perioade de tulburari politice, care a scos in evidenta atat adevaratele chipuri ale politicienilor, cat si lacunele institutiilor si mecanismelor democratice din Romania. De fapt, numai cetatenii ii mai pot reda politicii romanesti demnitatea pierduta. Din aceasta perspectiva, votul din 19 mai ar putea fi un inceput.