Sorin Ionita: "Demnitarii romani sunt in mare pericol sa-si piarda un drept fundamental: acela de a fi corupt si ferit de justitie."
Caz de coruptie nr. 1. Victima, statul american, mai precis fondurile de asistenta in Irak. Faptuitor, Philip Bloom, american trepadus prin diverse cercuri de afaceri la Bucuresti. Prejudiciu, cam un milion de dolari. Bloom este saltat de procurori in 2006, iar dupa o ancheta rapida in stare de retinere recunoaste tot si are in fata noua ani de puscarie.
In episodul doi, derulat la inceputul lui 2007, inca un panglicar american, Michael Morris, este retinut la Bucuresti la cererea procurorilor din Washington pentru a fi trimis pachet acasa. Impreuna cu un civil si doi ofiteri ai armatei SUA, retinuti si ei, au produs un prejudiciu de vreo 3,6 milioane dolari, pe aceeasi schema ca si Bloom. Verdictul se asteapta in cateva luni, iar daca vor fi gasiti vinovati, fiecare ar putea primi pedepse intre noua si optsprezece ani.
Caz de coruptie nr. 2. Victima, statul roman, proprietar la acea data al bancii BRD. Faptuitor, Gabriel Bivolaru, deputat PDSR. Prejudiciu, in jur de 60-70 milioane dolari. Dupa ani buni de „hai sa ne facem ca suntem prosti”, de cautat cu politia pe la domiciliu in vreme ce el era la sedinta de partid, de mers cu alai la procuratura, in frunte cu Adrian Nastase si alti lideri politici crescuti sub pulpana lui Iliescu cel sarac si cinstit, de recursuri si expertize, Bivolaru primeste in 2004 cinci ani de puscarie. Cum a trecut jumatate din perioada, iar infractorul, ca si Miron Cozma, s-a purtat frumos si a cantat in corul bisericii, e azi pe cale sa fie eliberat - pe drept cuvant, pentru ca asa spune legea.
Morala: impartind banii obtinuti ilegal la lunile de detentie, reiese ca Bloom s-a invartit de vreo 9.200 de dolari pe luna, Morris si ceilalti trei intre 6.000 si 9.000 de dolari pe luna, iar omul nostru a castigat cam 1.100.000 de dolari pe luna (am lasat de la mine, n-am socotit eliberarea anticipata). Cu alte cuvinte, daca esti bou si dai teapa statului american, nu te alegi cu mare lucru; tipii aia castigau tot cam atat si in libertate.
Daca te duce insa capul, da, frate, un tun statului roman, ca se plateste mult mai bine. Hai sa zicem ca n-or fi fost toti banii ai lui, ca a trebuit sa imparta 50% cu baietii din sistem, dar tot ramane o leafa lunara de o jumatate de milion. In plus, sansa de a fi prins e mica: faptul ca Bivolaru este singurul politician de top care a ajuns la puscarie pentru astfel de fapte aproape ca mi-l face simpatic. Sa ma cheme la o bere peste doua saptamani, cand iese, ca are cu ce.
Asta fiind situatia, ce va ganditi dv. ca face onor clasa politica de la Bucuresti, la doua luni dupa intrarea in UE? Ca intareste justitia, care a inceput sa miste in front, gajbind oameni grei de prin partide, nu doar acari Paun? Ca plombeaza gaurile din sistemul de administrare a probelor, ca sa nu le mai dea cu tifla anchetatorilor avocati superbogati, formati la celebra scoala de drept Iorgovan, tata coruptilor (si al Constitutiei), si sa nu mai ramana Bivolaru o exceptie? As. Grija lor este sa o demita pe Monica Macovei si noile conduceri ale procuraturilor, ca sa fie iar liniste.
Si sa demonteze putinele instrumente anticoruptie create, cu chiu, cu vai, precum DNA sau declaratiile de avere. Dupa cum bine zicea un vicepremier in functie, „Macovei s-a concentrat prea tare pe urmarirea de persoane”, cu conturile lor bancare inexplicabile. De neiertat, cand, stie toata lumea, in lupta cu coruptia se urmaresc doar principii filosofice si fluturasi prin poiene. Sau se fac workshopuri si brosuri „de constientizare”, care toaca banii europeni fara sa supere pe nimeni, ca pana in 2004, ca asta e problema cea mare in Romania: cetatenii dau mita de inconstienti ce sunt.
Anticoruptia are doua laturi ingemanate: garantii solide ca cetatenii onesti nu sunt abuzati de organe; dar si instrumente pentru procurori ca ei sa poata ajunge la oameni puternici si venali, fiindca altfel o sa ne isterizam inca douazeci de ani ca Romania e tara coruptiei fara corupti. Undeva la mijloc trebuie gasit echilibrul intre extreme, pentru a avea si combatere eficienta, si drepturile omului, ca in America.
Dar uitati-va inca o data in jur, sau la leafa lui Bivolaru, si spuneti-mi de care extrema simtiti ca suntem noi mai aproape azi? Da, si eu as fi zis la fel, numai ca Voiculescu, Bolcas, Geoana si ceilalti cred exact pe dos, anume ca demnitarii romani (care au tacut malc in 2002, cand Ciuvica si Iane au fost luati de pe strada pentru un e-mail) sunt in mare pericol sa-si piarda un drept fundamental: acela de a fi corupt si ferit de justitie.
Recomandările noastre
