Vladimir Tismăneanu: "Anunţarea intrării în viaţa politică activă a lui Cătalin Avramescu şi Sever Voinescu a generat un incredibil vacarm".
Nimeni nu a făcut mare caz când un profesor de ştiinţe politice a devenit consilierul liderului PNG, ba chiar preşedinte executiv al acestei formaţiuni. Se scrie însă cu indignare despre riscurile cataclismice ale unei alianţe PDL-PNG, pornindu-se de la o simplă alianţă locală. Tot astfel, nu s-a sufocat nimeni de revoltă când Daniel Dăianu şi Renate Weber au devenit europarlamentari pe lista PNL. S-a uitat că a existat cândva PAC, printre ai cărui deputaţi şi senatori figurau nu puţini intelectuali publici (y compris ziaristul Stelian Tănase).
Ceea ce deranjează la ora actuală este că oameni cu o reputaţie neştirbită de compromisuri trecute, intelectuali veritabili au decis să nu mai stea în expectativă. Asemeni unor Michnik şi Geremek, în spiritul tradiţiei haveliene, Cătălin Avramescu şi Sever Voinescu nu înţeleg să stea cu mâinile în sân, privind placid-ironic la mizeria din jurul lor. Este vorba de doi gânditori autentici pentru care politicul nu este un spaţiu al eternei deriziuni. Amândoi iau ideile în serios. Amândoi se revendică din nobilă tradiţie a conservatorismului liberal. Îi cunosc de mulţi ani şi ştiu precis că nu există urmă de oportunism în opţiunea lor. Dimpotrivă. Ar fi putut să accepte oferte de o suspectă generozitate pentru a-şi amorţi simţul critic. Ar fi putut pactiza cu diverşii moguli şi cu avocaţii lor ce se pretind observatori imparţiali ai binelui public. Sever Voinescu este un excelent jurist cu o experienţă remarcabilă în exerciţiul analizei şi practicii relaţiilor internaţionale. Ani de zile titluar de rubrică la „Dilema“ (actualmente „Dilema Veche“), dl Voinescu a servit ca secretar general al MAE în timpul ministeriatului lui Andrei Pleşu. A fost consul general la Chicago şi ar fi putut fi ambasador la Washington, dacă nu intervenea reacţia acerbă a lui Mircea Geoană şi a oamenilor săi. Nu şi-a ascuns în niciun fel simpatiile filosofice. Asemeni lui Cătălin Avramescu, ştie bine istoria Europei de Est şi poate oricând dialoga cu cei mai influenţi politicieni ai lumii. Dezinhibat şi calm, inteligent şi lipsit de prejudecăţi, este adversarul categoric al oricărui fundamentalism posomorât. Anticomunist veritabil, dl Voinescu ştie că această ţara nu se poate despărţi de trecutul sumbru în absenţa unei confruntări deschise şi oneste.
Pe Cătălin Avramescu l-am cunoscut în februarie 1990, la Universitatea din Bucureşti, pe când stam de vorbă cu conducerea Ligii Studenţilor. M-a cucerit imediat - era pe atunci vicepreşedinte pe Universitate - prin exact acele calităţi pe care i le admir şi astăzi: directeţea, repulsia faţă de orice duplicitate, respectul pentru valori precum demnitatea, toleranţa, diversitatea. Apriorismele de orice fel îl exasperează. Cătălin Avramescu s-a opus atunci, după cum o face şi azi, radicalismelor tribaliste. Tot astfel cum a ştiut să spună un nu categoric oportunismelor avantajoase pe scurtă durată.
Cătălin Avramescu şi Sever Voinescu se situează într-un univers spiritual la care criticii lor actuali nu pot avea acces fie şi pentru că nu ştiu cum se poate citi ani într-o bibliotecă. Farseurii ideilor, bufonii antenelor şi tehnologii tranzacţiilor oculte nu le pot ierta faptul că joacă pe faţă, transparent, refuzând cabalele şi compromisurile degradante. Amândoi ştiu foarte bine că nu se poate face politică doar cu idealuri. În egală măsură, tocmai pentru că, spre deosebire de criticii lor, ei chiar l-au citit pe Havel, nu acceptă să capituleze în faţa unei logici şubrede care ar dori ca toţi să fim în egală măsură complici cu forţele Răului. Pentru Avramescu şi Voinescu, nimic nu e mai odios decât statutul de lacheu. Amândoi au dovedit - şi sunt convins că o vor dovedi în continuare - că au un simţ acut al independenţei. Intraţi în PDL, vor contribui la regenerarea ţesutului intelectual al acestui partid. Vor institui un model de comportament care va fi urmat, nu mă îndoiesc, de mulţi alţi tineri politicieni. Cătălin Avramescu este nu numai un fin analist politic, ci şi un filosof de anvergură internaţională. Cartea sa „Filosoful crud“ va apărea în curând în traducere americană la Princeton University Press. Va fi astfel primul politician/ filosof politic român cu o carte apărută la o editură de un asemenea prestigiu.
Atacurile împotriva celor doi se datorează, în cel mai bun caz, necunoaşterii activităţii lor. Altminteri, mi-e teamă că ne întâlnim cu gelozii de ultima speţă, cu ranchiune meschine şi cu invidii inavuabile. La care, mă grăbesc să o spun, se adaugă reacţiile ulcerate ale băsescofobilor de serviciu. Nimic din ce face actualul preşedinte al ţării nu le convine acestor personaje. Dacă este caniculă, vinovat e Băsescu. Dacă sunt inundaţii, tot el trebuie blamat. Decizia lui Cătălin Avramescu şi Sever Voinescu de a candida la alegerile parlamentare mi se pare de bun augur. Este expresia faptului că cel puţin pentru unii intelectuali din România ceea ce francezii numesc l’esprit de serieux ţine de condiţia lor existenţială. Ne întâlnim în acest caz cu cel mai frumos realism politic - cel al idealismului civic.
Recomandările noastre
