Sorin Frunzăverde nu e un simplu cetăţean. El este o stare de agregare. E una dintre acele substanţe magnetice în jurul căreia se adună câte un partid.
Pretinde că e de douăzeci de ani în politică, dar nu i se cunoaşte vreo ideologie. De fapt — are una: puterea. A ajuns la ea şi nu i-ar mai da drumul nici în ruptul capului. În realitate, nu Frunzăverde e de folos partidului, ci partidul (oricare ar fi acela) îl serveşte pe Frunzăverde. Cum PDL-ul pare să fi slăbit pe la încheieturi, "agregatul" a găsit o şa mai înaltă şi s-a zvârlit în ea. Din acest punct de vedere, Crin Antonescu face o greşeală de calcul: nu Frunzăverde îi salvează pe uslaşi la Reşiţa, ci USL-ul îl salvează pe Frunzăverde!
E stupefiant să-i vezi pe pedelişti desfăşurând un evantai de fraze pompoase, de la indignare la speranţa că, odată şi odată, ei şi demisionarul se vor "reîntâlni". De ce-ar face-o? Ex-camaradul conduce cu mână de fier un judeţ, dar asta nu înseamnă că judeţul prosperă. Din contră — e greu de găsit o zonă mai amărâtă, mai lipsită de perspective decât Caraş-Severinul ultimelor două decenii. Şi atunci, unde e "providenţialismul" lui Frunzăverde? Nu faptul că partidele vor să-l aibă de partea lor mă miră, ci insistenţa reşiţenilor de a-l vota. Frunzăverde n-a făcut minuni sub PDL. Cine le garantează că le va face sub USL?
În România, Frunzăverde sunt, dacă mi se îngăduie figura de stil, câtă frunză şi iarbă. Iar ei sunt cu atât mai puternici şi mai discreţionari cu cât judeţele sunt mai pipernicite. Oraşele şi judeţele mono-industriale din vremea comunismului au produs, de regulă, fenomenul baronismului local. Baronii sunt infailibili acolo unde relaţiile personale, cumetriile şi mafiile dictează politicului. Ceea ce e mai greu de pus în practică la Iaşi, Cluj, Timişoara ori Braşov e aproape regula în judeţele mici şi sărace.
Ne puteți urmări și pe Google News
Cel mai mult m-a amuzat în discursul lacrimogen al lui Frunzăverde motivaţia că pleacă din partid pentru că "statul poliţienesc" îl ascultă atât la telefon, cât şi "ambiental". Pentru mine, tocmai faptul că oameni din categoria Frunzăverde se află în libertate, ba chiar zburdă de la un partid la altul, e semnul clar că nu-i ascultă nimeni. Sau că-i ascultă, ca să zic aşa, prost. Nu de alta, dar de la comerţ la cultură şi de la turism la agricultură nimic nu mişcă în judeţ fără ştiinţa şi încuviinţarea lor. Dacă la un simplu semn al lui Frunzăverde câteva zeci de primari îşi părăsesc partidul, ne putem închipui ce influenţă exercita atunci când era vorba de contracte, afaceri, terenuri, investiţii, licitaţii.
În plus, mi se pare o neruşinare din partea cuiva care avea în fiecare dimineaţă pe birou plicul de la SRI (şi probabil şi de la alte instituţii de profil) să susţină că nu mai suportă regimul poliţienesc. Atâta vreme cât PDL-ul conducea în sondaje se pare că l-a suportat destul de bine. Ba chiar, zice-se, numărul unu cărăşan era un expert în a folosi în scop propriu (al său şi al camarilei) comorile ce-i erau servite pe tavă. Or, având sub control şi informaţia, şi puterea economică, e o nesimţire să susţii că te înspăimântă tocmai sistemul care lucra pentru tine. Asta, fireşte, dacă ascultările nu erau cumva făcute de PSD sau PNL...
Recomandările noastre
