Sorin Ionita: "Acum cateva saptamani, cand cu noile salarii minime obligatorii, vorbeam aici despre reflexele dirijiste ale administratiei romane, alimentata mai nou cu exemple proaste si de unele tari UE."
Ei bine, nu stiam ce ni se pregateste. Adevaratul racnet de revenire la viata al dinozaurilor sovietici a rasunat saptamana trecuta, cand MTCT a publicat proiectul legii chiriilor. Art. 41 includea una dintre cele mai stupefiante propozitii in limba romana recenta, buna de motto pe manualul de socialism stiintific: „Nivelul chiriei pentru locuinte proprietate privata se fixeaza liber intre parti, odata cu incheierea contractului de inchiriere, astfel:...”, dupa cele doua puncte urmand indicatiile statului despre cum trebuie sa fixeze partile chiria, ce factori sa ia in considerare etc.
Intarind ideea, art. 42 preciza ca pentru stabilirea chiriei cf. art. 41 (adica liber) „se vor aproba prin hotarare a consiliului local niveluri de referinta a chiriilor, pentru fiecare localitate, sector al Bucurestiului si cartier de locuinte”. Cum anume? Prin infiintarea de retele de „observatori agreati” cu guvernul si de Comisii de Conciliere a Chiriilor in fiecare localitate. Daca totusi apar „situatii anormale ale pietei locative” (?!) la nivel de localitate sau cartier, hotaraste guvernul, la propunerea unei Comisii Nationale de Concertare a Chiriilor.
Inchirierea este pe minimum 5 ani. Termenele mai scurte pot fi doar exceptii, daca proprietarul are un motiv „justificat de ratiuni profesionale sau familiale”. Nu stim insa cine spune daca motivul e justificat: functionara de la Fisc, unde sunt duse acum contractele pentru inregistrare si impozitare? Chiriasul? Altcineva? De asemenea, contractele se mostenesc de succesorii chiriasului, acesta din urma avand si drept de preemptiune la vanzare.
Daca va mai fi in Romania vreun proprietar atat de inconstient sa inchirieze in asemenea conditii, el trebuie sa stie ca daca vrea sa urce pretul, iar chiriasul nu e de acord, „litigiul se judeca in instanta de contencios administrativ”. Oricum, „cresterea chiriei nu poate depasi variatia ratei anuale a inflatiei comunicate de INS” (art. 51).
Ieri, ministrul Berceanu a procedat corect si a aruncat la cos acest text plin de aberatii si umor involuntar. Dar episodul este ilustrativ pentru cum lucreaza birocratia romana lasata de capul ei. Sunt curios daca omul direct responsabil, dl ministru Borbely, citise proiectul elaborat de functionarii din subordinea sa si postat pe web. Mai cu seama, sunt curios cum poate justifica incalcarea HG 275/2005, ce interzice sa se mai vina cu legi cazute brusc din cer, fara un document prealabil de politici publice care sa prezinte scopurile interventiei, evaluarea de impact si trei variante de solutie din care sa se aleaga una dupa dezbateri.
Va proceda MCTC tot asa si in continuare, angajand un consultant care sa traduca diverse prevederi din legi franco-italo-germane si sa le puna cu furca intr-un proiect care nu se leaga, sau va invata cum se guverneaza in secolul al XXI-lea: iti clarifici mai intai ce vrei de fapt (sporirea ofertei?; controlul preturilor?; altfel de protectie a chiriasilor?), dezbati public obiectivele si abia apoi chemi consultantul sa te ajute sa scrii legea. Si oricum, nu mai lucrezi cu aceiasi oficiali ministeriali care se balbaie cand ii intrebi ceva concret, de unde se vede ca in capul lor e un talmes-balmes. Nu stiu, poate ca romanii agreeaza reglementarea preturilor si sunt pregatiti sa plateasca pentru asta printr-o relativa penurie de locuinte - ca in Italia, unde tinerii stau cu parintii pana tarziu catre varsta de 30 de ani, record in UE. Dar chiar si asa legea trebuie sa respecte metodologia pe care guvernul singur si-a impus-o.
In fine, poate ca noul proiect, daca va mai fi unul, va reusi sa respecte si HG 1361/2006, adica sa nu mai fusereasca in asemenea hal expunerea de motive: desi se cerea consiliilor locale sa infiinteze tot felul de comisii, casuta de resurse era goala, ca pe MTCT nu-l doare mana sa scrie legi pe care sa le aplice altii. Desi e previzibil ca piata neagra urma sa fie incurajata, diminuand astfel impozitul la stat, in rubrica de impact bugetar se trasese linie si se scrisese „nu e cazul”. In schimb legea avea o frumoasa Anexa cu „persoanele care au dreptul la o camera in plus”: membrii Academiei, generali, „laureati ai Premiului de Stat, artisti ai poporului, oameni de stiinta si sport”. Artisti ai poporului si oameni de sport, dle Borbely? Asta din ce model european ati luat-o, ca suna a Jurassic Park, circa 1960? Sunteti sigur ca oamenii dv. fac diferenta intre UE si URSS?
Recomandările noastre
