Disputa de la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş a devenit astăzi unul dintre subiectele cele mai tensionate ale vieţii publice româneşti.
Controversele par a fi pornit de la raportarea agresivă şi nepotrivită a unor oameni politici la o lume care nu le este deloc proprie şi ale cărei reguli fundamentale de funcţionare le sunt complet necunoscute. Totul pleacă de fapt de la diferenţa esenţială dintre modul în care o Universitate funcţionează în comparaţie cu ansamblul angrenajului social pe care România de astăzi îl reprezintă. Decizia, competiţia, chiar dezbaterea ideologică sau politică, într-o Universitate pot avea cu totul alte justificări, explicaţii şi modalităţi de impunere decât în restul societăţii romaneşti. De fapt, Universităţile au reprezentat în ultimii 20 de ani singurele spaţii în care politicul nu a reuşit cu adevărat, oricâte eforturi ar fi făcut, să pătrundă. Recentele alegeri din întregul sistem academic românesc au dovedit în mod definitiv că Universităţile, chiar şi într-un an electoral, chiar şi atunci când opţiunile politice ale celei mai mari părţi a electoratului sunt cât se poate de ferme, pot avea opţiuni care în mod aparent contrazic trendul. Explicaţia este una cât se poate de simplă şi anume aceea că logica după care aceste grupuri umane funcţionează este cu totul alta decât cea comună, este una cu mult mai justificată, mai coerentă şi cu mult mai conştientă decât a restului societăţii.
La limita aceasta poate fi şi una dintre explicaţiile faptului că în mod obişnuit universitarii nu sunt deloc buni politiceni, ba din contră, există cazuri celebre care îi arătă că autentice calamitaţi în spaţiul politic, exemplul cel mai cunoscut fiind cel al lui Nicolae Iorga.
Acesta este contextul în care într-un loc extrem de sensibil la începutul anilor ‘90, dar care în mod tradiţional poate fi considerat drept un spaţiu emblematic pentru contactul intercultural şi pentru comunicarea liberă dintre elitele cu mai multe origini etnice, la Târgu Mureş, deci, apare un conflict, după părerea mea, în integralitatea sa nejustificat. Probabil că totul pleacă de la felul abrupt, agresiv şi lipsit de înţelepciune în care unii politicieni, de multe ori personaje fără niciun fel de cunoaştere a realităţilor universitare concrete, au intervenit încercând să câştige electorat, încercând să dea propriilor alegători ceea ce în mod eronat cred că aceştia îşi doresc astăzi.
Mai concret un UDMR în haos şi prăbuşire electorală, un UDMR care a "dobândit" doi noi competitori, partide constituite în interiorul aceleiaşi etnii, un UDMR disperat deci, încearcă să îşi adjudece un trofeu pe care să îl arate electoratului, neţinând cont în niciun fel de consecinţe. Amestecul politicienilor este deci cel care a tensionat relaţiile din interiorul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş. UDMR-ul încearcă prin asemenea operaţiuni să distragă atenţia propriului electorat de la sărăcie sau de la celelalte suferinţe de zi cu zi, oferindu-le "victorii naţionale".
Rezultatul este cât se poate de previzibil. În locul uneia dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ medical din această ţară va apărea un surogat, o construcţie în care studenţii vor avea profesori prestigioşi într-un domeniu în cadrul “liniei de predare" în limba română şi profesori prestigioşi în alt domeniu în cadrul "liniei de predare" în limba maghiară, vor avea absolvenţi care nu vor putea trata decât pacienţi români şi alţi absolvenţi care nu vor putea tratat decât pacienţi maghiari sau eventual, UMF de la Târgu Mureş, va furniza medici Ungariei.
Şi astfel UDMR-ul, din nou, reuşeşte să îşi impună punctul de vedere.
Recomandările noastre
