Deşi este conştient că „mi-am pus colegii în cap”, chestorul Senatului, Nicolae Moga, încurcat în atâtea legi „care s-au tot schimbat din cauza provocărilor politice, economice, sociale, internaţionale, sau de altă natură”, a depus un memorandum privind sesizarea Consiliului Legislativ şi Secretariatului General al Guvernului, de către Biroul Permanent al Senatului pentru elaborarea Codexurilor pe materii. „Se impune, la această oră, unificarea legislaţiei pe domenii, comasarea tuturor modificărilor într-un singur text,  pentru facilitarea accesului cetăţenilor la legislaţia românească pentru că este o harababură totală şi oamenii  nu mai ştiu după ce legi să se ghideze”, a declarat, pentru EVZ, senatorul PSD de Constanţa, Nicolae Moga.

Legi modificate, dar nepublicate

Parlamentarul spune că, numai la nivelul anului 2013, există 13.562 de acte normative în vigoare care alcătuiesc fondul activ al legislaţiei României, conform unui raport al Consiliului Legislativ. „Modificările dese ale legislaţiei resprezintă o problemă care afectează cunoaşterea legii” îşi argumentează Nicolae Moga propunerea. „Exemplele edificatoare” ar fi legea 95/2006, a Sănătăţii, care a suferit, de la data intrării în vigoare, 70 de intervenţii legislatice, legea 80/1995, a cadrelor militare, a suferit 30 de modificări, iar legea 50/91 privind autorizarea construcţiilor, şi după republicarea în 2004, a suferit 19 intervenţii legislative. „Niciunul dintre aceste acte normative nu a fost republicat, deşi actele de modificare cuprindeau dispoziţia de republicare”, subliniază senatorul Nicolae Moga.

Ţara este condusă prin hotărâri de guvern, nu prin legi

Cele mai multe acte normative, legi, ordonanţe, ordonanţe de urgenţă, hotărâri ale guvernului, au fost adoptate în intervalul 2001-2004, urmat de perioada 2009-2013. Iar numărul hotărârilor de guvern şi al ordonanţelor, aproape 9000, este dublu faţă de cel al legilor. Nicolae Moga constată că în România sunt încă în vigoare 210 legi, decrete de stat, sau prezidenţiale, şi hotărâri ale Consiliului de Miniştri, „moştenite dinainte de 1989”. Propunerea parlamentarului constănţean a plecat de la exemplul altor ţări din Uniunea Europeană, cum sunt Franţa, Germania, Olanda etc „unde această practică a Codexurilor pe domenii, pentru asigurarea accesului facil la legislaţie, a fost deja implementată.” Aampla operaţiune de „rescriere” a tuturor legilor din România „va fi realizată în cel mult doi ani, prin decizia Parlamentului care, după avizare, va colabora cu Consiliul Legislativ şi Secretariatul General al Guvernului”.