Gândeşte-te la o trotinetă. Apoi, fă o modificare: pune-i roţile în paralel şi ridică la cub toate dimensiunile. Pune-i şi un acumulator şi ţi-a ieşit un segway.
“Casa mea e în pădure. Cel mai apropiat supermarket e la trei kilometri”, spune Seggy, un german care s-a îndrăgostit de segway în urmă cu un an. Deşi are 44 de ani şi un corp care duce acul cântarului la “staţia” 90, omul din Krefeld a făcut anul trecut un traseu de 3.500 de kilometri prin Germania. Şi merge de fiecare dată la supermarket pe segway. Maşină nu are. A avut, dar nu i-a mai trebuit. Bun la toate, dar scump
Segway-ul nu este nici un duşman al caloriilor, nici o maşină care te oboseşte psihic. E doar o găselniţă ecologică care consumă o mână de kilowaţi la fiecare sută de kilometri. Un calcul simplu arată că un segway “mănâncă” mai puţin de doi lei (50 de cenţi americani) la fiecare 100 km. Partea proastă e preţul: cum există un singur producător, în SUA, un segway costă cel puţin 6.000 de dolari.
E posibil să o fi văzut şi în România. Pe la mall-uri mai ales, unde maşinuţa e folosită de personalul de pază. Prin alte colţuri de lume, e folosită pentru tururi turistice. Adică ghidul suie pe segway şi gloata de turişti îl urmează tot “călare”. În felul acesta, ai şanse să vezi oraşe mari în numai o zi sau două. Pe jos, ţi-ar fi trebuit o săptămână, iar bicicleta nu e pentru toţi: unii pedalează mai greu, alţii deloc. Înalt şi încet
“Cât am mers pe segway, am văzut locuri pe lângă care trecusem înainte, dar nu le observasem frumuseţea”, spune Seggy. Într-adevăr, maşina este perfectă pentru a admira locurile pe lângă care treci. Un prim atribut în acest sens e înălţimea. Precum nişte tocuri uriaşe, segway-ul te înalţă cu încă 20 de centimetri. Şi cum viteza maximă este de circa 20 de km/h, ai timp să vezi tot.
Cât s-a plimbat prin Germania, din Krefeld până-n Hamburg, Seggy şi-a alimentat segway-ul pe unde a putut. Cu un “plin” poţi merge numai câteva zeci de kilometri, aşa că a trebuit să apeleze la patronii de baruri şi vânzătorii din staţiile de carburant. “Am fost refuzat o singură dată. În rest, m-au lăsat să încarc segway-ul”, spune el. Partea proastă e că trebuie să stai 5-6 ore pentru ca acumulatorul să se încarce.
În Germania, sunt mii de oameni care merg pe segway de plăcere, nu la serviciu. În România, sunt doar câţiva angajaţi prin mall-uri. Când l-a văzut pe un segway pe lângă Sighişoara, un poliţist l-a tras pe dreapta. “Era opt seara, stătea să se întunece. M-a întrebat dacă am lumini, mi-a zis că de ce n-am cască. A fost simpatic, n-au fost probleme. Dar sunt şi oameni care spun că sunt nebun”.
Cum merge
Înainte de o plimbare pe segway nu trebuie să te temi că nu-ţi vei putea ţine echilibrul. Nu prea e nevoie. Doar pui picioarele pe platformă şi te apleci spre ghidon.
Segway-ul este o maşină născocită de americani. Are două roţi, paralele, un pic mai mici decât cele de Tico, de exemplu. Între roţi, la o înălţime de 20 de centrimetri de sol, e o platformă pe care stă, în picioare, „şoferul”. În fine, direcţia şi, totodată, acceleraţia şi frâna sunt asigurate de o singură componentă: furca. Dacă te apleci spre înainte, apăsând totodată pe ghidonul din capul furcii, vei accelera. Dacă îndrepţi poziţia corpului, vei frâna. Dacă te laşi pe spate, vei merge înapoi. Iar direcţia e simplă: furca are un joc stânga – dreapta, pentru viraje.
Recomandările noastre
