Parchetul Militar a făcut, în ultimele săptămâni, audieri pe bandă rulantă ale celor implicaţi în evenimentele din 13-15 iunie 1990. Trei dintre martorii audiaţi au rememorat întâmplările de atunci şi pentru Evenimentul zilei

Asociaţia „21 Decembrie 1989” a solicitat pe 14 februarie Procurorului General, Augustin Lazăr, să introducă în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 şi sub anchetă următoarele persoane juridice: Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Justiţiei, SRI, Statul Român prin Ministerul Finanţelor, Ministerul Public şi Academia de Poliţie. În acceaşi zi procurorii militari au audiat, ca martori în dosar, un fost lider sindical, un ex-poliţist şi un lider al FSN, toţi din judeţul Argeş. Cei trei au povestit şi pentru EvZ ce au trăit în acele zile.

Un poliţist, care a refuzat să meargă la Bucureşti, acuză!

Căpitanul Ion Darie era, în iunie 1990, şeful Biroului Pază şi Ordine al Poliţiei Piteşti. Viitorul general Nicolae Berechet, pensionat în plin scandal al permiselor obţinute contra şpagă la Piteşti, era colonel şi şeful Inspectoratului de Poliţie Argeş.

Ion Darie şi-a amintit pentru Evenimentul zilei: „Pe 12 iunie am primit ordin să mergem la o şedinţă la IPJ Argeş. În sala de şedinţe am întâlnit toţi şefii de Poliţie din Curtea de Argeş, Topoloveni, Costeşti, Câmpulung Muşcel. Dl Berechet a dat ordin să facem tabele nominale, sub semnătură, cu toate cadrele care a doua zi trebuiau să se prezinte la IPJ, în civil şi cu bani la ei pentru treipatru zile. Ordinul a fost ca o treime din efective să rămână la unităţi, iar două treimi, cu şeful în frunte, în 13 iunie, să fie în curtea interioară a IPJ. Am transmis ordinul şi tabelul nominal cu cadrele care trebuiau să meargă la Bucureşti. A doua zi m-am prezentat la locul stabilit, ocazie cu care am constatat că şi toţi şefii de post din judeţ se aflau în curte. În curtea IPJ, lângă atelierul mecanic erau cinci-şase autobuze cu numere de Argeş. A venit domnul Berechet care ne-a transmis: «Din ordinul domnului general Diamandescu vă veţi deplasa în misiune la Bucureşti, cu autobuzele». A mai menţionat că în autobuze vom găsi echipamente şi nişte „instrumente” şi că şoferii sunt instruiţi în ce locuri să oprească în Bucureşti, unde ne vor aştepta ofiţeri superiori din MAI şi IGPR.

Am făcut un pas în faţă şi am raportat: «Domnule colonel, ştiu ce este în Bucureşti şi nu execut un asemenea ordin». M-a ameninţat, iar în final mi-a zis: «Marş din front!».

După care am plecat la sediul meu. În după-amiaza de 13 iunie am văzut grozăviile din Bucureşti.

Oamenii lui Berechet preiau comanda

În jurul orei 19.10 a sunat telefonul, s-a prezentat colonel Boşcănici, mi-a spus că era ofiţer de serviciu la cabinetul lui Berechet şi mi-a transmis ordinul să bag în posturile de pază din oraş agenţi de ordine fără arme, muniţie şi baston. «Nu execut ordinul pentru că nu-mi trimit oamenii la moarte!», am replicat. După cinci minute m-a sunat din nou şi mi-a repetat ordinul. Am spus din nou că nu execut un asemenea ordin. Peste un sfert de oră în biroul meu au intrat şapte ofiţeri de la IPJ, în frunte cu colonelul Mărăşescu, dar era şi colonelul Boşcănici. Din acel moment mi-au spus că au preluat comanda şi nu mai am voie să ies din birou nici pentru nevoi personale. Leam arătat ce e în Bucureşti şi pentru ce au fost trimişi oamenii acolo.

La ora 20.15 a intrat în birou locotenentul major Moraru Luigi pentru a mă invita la instruirea cadrelor ce urmau să intre în posturi. A mers colonelul Mărăşescu. Cei şapte au plecat în jurul orelor 23.00. Imediat am mers la ofiţerul de serviciu, prin staţie am dat ordin tuturor să revină la bază împreună cu soldaţii de la batalionul de Securitate, actualii jandarmi. Pe 14 iunie, colonelul Popescu Eugen, şeful batalionului, mi-a confirmat că şi el a primit acelaşi ordin, să trimită oamenii în posturi neînarmaţi.

După revenirea cadrelor de la Bucureşti am încercat să aflu amănunte în legătură cu modul în care s-au achitat de misiune. Toţi erau instruiţi să nu-mi spună nimic. Am aflat că făcuseră ce s-a văzut la televizor, iar în autobuzele cu care plecaseră erau echipamente de miner şi bâte”.

Hărţuit şi trecut în rezervă

La mineriada din septembrie 1991, în urma căreia a căzut guvernul Roman, Ion Darie spune că Berechet a procedat ca la cea din 13-15 iunie: „Şi atunci am refuzat să particip, ocazie cu care căpitanul Fătuloiu Dan, ofiţer la Judiciar, a făcut un pas în faţă din front şi a spus: Nu merge Darie, nu merg nici eu!”. Aceste lucruri nu au rămas fără consecinţe pentru Ion Darie. „Mi-au făcut dosare penale, percheziţii şi m-au trecut în rezervă abuziv”, ne-a declarat el.

Mărturia liderului de sindicat cu patalama de „delegat coordonator FSN pe lângă grupul de mineri”

De la Întreprinderea Minieră Câmpulung Muşcel au mers la Bucureşti vreo mie de ortaci, conduşi de liderul de sindicat Ion Olteanu. El şi-a amintit, pentru Evenimentul zilei, întâmplările la care a fost părtaş: „Pe 14 iunie eram în biroul meu de la sindicat când a venit şoferul Popa Dorin să-mi spună că sunt chemat la telefon de Guvern. Am mers cu el cu maşina la Schei, unde era o unitate a Ministerului de Interne. Am luat telefonul care nu era în furcă şi m-am prezentat.

„Colegii voştri sunt de pe 13 în Bucureşti”.

De la celălalt capăt al firului, unul care s-a prezentat secretar de stat Soare mi-a zis: «Bă, voi ce faceţi acolo la Câmpulung? Colegii voştri sunt de pe 13 în Bucureşti». I-am spus că la mine nu au fost greve şi că eu credeam că ţara are nevoie de cărbune. Dar, dacă e ordin, cu plăcere! Soare mi-a replicat că a luat legătura cu prefectul Olteanu şi cu Ion Cârstoiu, care era director la Întreprinderea de Transporturi Auto, să-mi trimită nouă autobuze cu burduf. «Mobilizează oamenii şi veniţi la Bucureşti că Guvernul este atacat de oportunişti şi instituţiile statului sunt slăbite. Veniţi neapărat să închegăm apărarea Guvernului», mi-a ordonat Soare. Am mobilizat oamenii din toate sectoarele de activitate. Coloana s-a făcut la Pescăreasa. Lângă Piteşti, la Podul Viilor, am fost aşteptaţi de prefectul Olteanu, de Cârstoiu şi de Poliţie, care ne-a escortat până la graniţa cu judeţul Ilfov, de unde ne-a preluat poliţia Bucureşti.

„Delegaţie” de la N.S. Dumitru

Am ajuns la Sala Polivalentă. Acolo era o staţie de radioemisie, prin care eram coordonaţi. Ni se comunica în ce zone erau probleme şi, imediat, plecau autobuzele cu mineri. Spre dimineaţă am fost chemat la sediul FSN. Acolo erau prefectul Olteanu, Voican, N.S. Dumitru şi alţii. Căutau o soluţie ca să se termine mai repede. S-a discutat să folosim parole ca să nu ne omorâm unii pe alţii. Le-am spus că eu nu am nicio bază legală ca să particip la evenimente. Atunci prim-vicepreşedintele FSN, N.S. Dumitru, mi-a dat o «delegaţie» de coordonator FSN pe lângă grupul de mineri.

Voican cu două automate

Când am ajuns, pe 14, la Polivalentă era meciul România- Camerun şi toate bunătăţurile de pe lume, ce voiai şi ce nu voiai. Nu văzuseră minerii în viaţa lor. Munţi de mâncare. Minerii mei se băteau cu calupurile de salam. Dimineaţa au mai venit două maşini militare pline cu conserve de război, sucuri…După cuvântarea de mulţumire a domnului Iliescu ni s-a spus să plecăm acasă. Pe mine m-a oprit Voican cu încă 80 de oameni de ai mei şi 2000 de ortaci din Valea Jiului, spunându- ne că ne cazează în unităţi militare. Abia pe la unu noaptea a venit o coloană mare de maşini şi Voican cu o maşină de teren şi două automate. Ne-au trimis acasă cu conserve şi mâncare de la Polivalentă”.

Filmul zilei de 13 iunie 1990

•  Pe 13 iunie 1990, în jurul orei 4.00, forţele de ordine au distrus corturile celor aflaţi în Piaţa Universităţii şi au făcut arestări.
•  În jurul orei 9, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în Piaţa Universităţii scandând: „IMGB face ordine!” şi „Moarte intelectualilor!”, „Noi muncim, nu gândim!”.
•  Pe strada paralelă cu Institutul de Arhitectură două cordoane de trupe USLA au încercat să protejeze un obiectiv format prin încercuirea Pieţei cu autobuzele din dotarea Poliţiei. La îndemnul unor tineri a izbucnit un conflict direct, iar trupele USLA au şarjat mulţimea. Aceasta a răsturnat o autoutilitară de culoare albastră, din rezervorul căreia a fost luată benzina din care s-au confecţionat cocteiluri Molotov. Aceleaşi persoane au rupt pietre din caldarâm cu care au aruncat în forţele de ordine.
•  Autobuzele au luat foc, iar TVR a anunţat că au fost incendiate. O înregistrare a dovedit că generalul Mihai Chiţac a dat ordin ca autobuzele să fie aprinse chiar de Poliţie. Pe tot parcursul zilei au avut loc confruntări între manifestanți și forțele de poliție. Au fost incendiate autobuzele poliţiei, sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne şi SRI.

Povestea liderului FSN care a sperat să fi e cooptat în Garda Naţională

În iunie 1990, Nicolae Secelean era vicepreşedintele FSN Argeş. Iată povestea lui despre acele zile tragic: „Pe 13 iunie, în jurul orei 11, în faţa sediului din strada Negru Vodă se adunaseră 3-400 de oameni în urma apelului disperat făcut de domnul Iliescu la televiziune. La un moment dat, domnul preşedinte Cătălin Rădulescu m-a sunat de la Bucureşti şi m-a întrebat care este atmosfera în Piteşti. I-am comunicat că avem foarte multă lume care vrea să meargă la Bucureşti. Atunci dumnealui a spus că va lua legătura cu primarul şi prefectul să ne pună la dispoziţie autobuze. În jurul orei 13 au sosit cinci autobuze articulate de la IJTL Argeş cu care am plecat la Bucureşti. Ne-au lăsat la Pasajul Victoria de unde am mers la guvern. Era 16-16.30. Acolo am observat două tabere care se bruscau între ele, cei din PNŢCD-PNL cu cei ai FSN.

Din balcon în IPJ

În jurul orei 18.00 au ieşit la balcon domnul Iliescu, Roman, Voican, N.S. Dumitru, Nicolae Dide, Vasile Văcaru, Cazimir Ionescu... Domnul Iliescu a invitat în balcon reprezentanţi ai judeţelor pentru a lua cuvântul. De la Argeş a vorbit domnul Marian Constantinescu, care apoi fost făcut căpitan la IPJ.

În noaptea de 13 spre 14 am rămas în Bucureşti. Pe 14 ne-am plimbat, iar în jurul orei 16.00 au început să vină minerii în basculante, camioane, fluturând steaguri. A început din nou mitingul în Piaţa Victoriei. Între orele 18 şi 19 ne-au luat nişte membrii FSN şi am plecat cu încă un coleg, Ilie Chirciu, la Pavilionul Expoziţional. Acolo ni s-a spus să aşteptăm că trebuie să vină minerii să le împărţim hrană rece, care era deja înăuntru. Au sosit pe la nouă seara. Le-am dat pachete. După ce au mâncat s-au format detaşamente care au plecat în diferite misiuni. S-au întors după unsprezece.

În spatele lui Iliescu

Îmi amintesc că mă dusesem să iau legătura cu şefi din FSN, spre biroul lor din Pavilion. Nu am intrat pentru că am auzit când discutau ce misiuni să li se dea şefilor minerilor. Am văzut că din partea FSN erau N.S. Dumitru, Dide şi Văcaru. Am rămas până a doua zi la 13.00 la Pavilion, tot pentru a repartiza hrana, când a venit domnul Iliescu.

Menţionez că eu şi Chirciu am rămas întrucât i-am auzit pe liderii minerilor spunând că domnul Iliescu vrea să organizeze o Gardă Naţională şi am crezut că o să fim şi noi cooptaţi. L-am aşteptat pe domnul Iliescu şi am stat chiar în spatele dânsului când i-a felicitat pe mineri şi le-a mulţumit. După ce am terminat l-am întrebat dacă ne ia şi pe noi în Garda Naţională. Ne-a promis că o să ţină legătura, lucur care nu s-a întâmplat”.

Bătaia de rămas bun

„După aceea am plecat cu minerii în Modrogan. Acolo am intrat în sediu, am mai stat de vorbă cu cei din conducere şi când au venit liderii minerilor de la Câmpulung Muscel i-am întrebat dacă pleacă acasă. Au spus că da şi am plecat cu ei. Vreau să menţionez că la ieşirea din Capitală, în Militari, lumea a început să ne huiduie. Minerii au oprit autobuzele şi au coborât lovind în stânga şi în dreapta cu furtunurile şi bâtele. A durat 20-25 de minute”, ne-a mai declarat Nicolae Secelean.