Casele de schimb din capitală au case de marcat şi computere. Însă, dacă un client vrea să obţină un curs mai bun, trebuie să renunţe la chitanţă.

În dimineaţa zilei de sâmbătă (24 iulie, n.r.), Alexandru (numele este fictiv pentru a se proteja identitatea sursei, n.r.) a sondat Internetul pentru a vedea ce bancă oferă cel mai bun curs de schimb. Cum oferta instituţiilor de credit nu l-a mulţumit, s-a gândit să încerce şi la casele de schimb valutar din zona Unirea, deoarece, acestea, fiind amplasate în inima Bucureştiului, ar fi trebuit să fie şi deschise.

Clientul a avut noroc: trei case de schimb valutar deschise, una lângă alta. Pe partea cealaltă a străzii, un lung şir de bănci. Alexandru a intrat în prima casă de schimb valutar, care afişa un curs de 4,2800 lei/euro, şi a întrebat-o pe casieră dacă se poate negocia pentru sume mai mari. Femeia a răspuns afirmativ, oferindu-i un curs de 4,2750 lei/euro.

"Negociere cu chitanţă nu se există"

Când bărbatul i-a spus că vrea şi o chitanţă sau măcar o hârtie cu semnătură şi ştampilă, ca să aibă o dovadă în cazul în care la bancă s-ar fi descoperit bancnote false, tonul casierei s-a schimbat.

"Haideţi, domnu’! Dacă nu vă trec schimbul pe casă, cum să vă dau chitanţă? Negociere cu chitanţă nu se există", l-a spus ironic casiera. Totuşi, aceasta a avut amabilitatea de a o suna pe colega ei, care lucre în casa de schimb de alături, amplasată la intrarea unei scări de bloc.

"Mergeţi la fata de pe colţ, că vă dă ea chitanţă", i-a spus.

La cealaltă casă de schimb, povestea se repetă. Alexandru, temându-se să nu primească bancnote false şi să aibă probleme cu poliţia, a intrat într-o altă casă de schimb, aflată la doi paşi de cealaltă. În incinta acesteia funcţionează şi un chioşc cu bijuterii. Întrebată dacă la suma de 5.000 de euro se mai poate negocia, femeia a răspuns cu o întrebare aruncată şefului ei, aflat în subsolul casei de schimb: “Şefu, la 5.000 mai negociaţi?”

Răspunsul patronului a fost afirmativ, astfel că femeia i-a oferit bărbatului un curs de 4,2700 lei/euro. Fericit că a reuşit să cumpere 5.000 de euro mai ieftin, omul nu a mai îndrăznit să ceară chitanţa. După ce a verificat bancnotele la o unitate bancară, a răsuflat uşurat.

Dacă ar fi cumpărat euro de la o bancă, ar fi plătit cu circa 200 de lei în plus. Dacă ar fi cumpărat euro de la prima casă de schimb, ar fi ieşit în pierdere cu 40 de lei.

Casele de schimb valutar, "incubator" pentru evaziune

Acest caz nu este singular, după cum spune angajata casei de schimb care a oferit cel mai bun curs.

"Când se poate, ajutăm omul", i-a răspuns aceasta clientului, care a întrebat-o dacă există riscul să fie controale şi să îi prindă Fiscul. Astfel, casele de schimb valutar înfloresc, casierii uitând să înregistreze tranzacţii, pentru care ar trebui plătite taxe către stat.