Un material publicat într-o revistă cu circuit intern editată de Securitate, dezvăluie îngrijorările serviciilor de informații ale lui Ceaușescu în legătură cu un presupus „pericol maghiar”. În articol, semnat de doi ofițeri de Securitate, se atrăgea atenția asupra mișcărilor maghiare, iredentiste, care amenințau stabilitatea în România. De altfel, teama de acțiunile neprietenoase ale Budapestei erau atât de mari, în acea perioadă, încât, după izbucnirea Revoluției de la TImișoara, dictatorul Ceaușescu acuza intervenția „agenturilor străine”.

Temerile Securității lui Ceaușescu în legătură cu actele „dușmănoase și antiromânești” ale unor organizații maghiare erau la un nivel foarte ridicat în anul 1989. Acest lucru rezultă dintr-un articol publicat într-un buletin cu circuit închis, „Securitatea”, distribuit printre șefii Ministerului de Interne.

Articolul, intitulat „Recrudescența activităților naționalist-iredentiste îndreptate împotriva R.S. România. Necesitatea cunoașterii și stăpânirii fenomenului naționalist-iredentist maghiar”, a fost semnat doi ofițeri ai Securității, Locotentent Colonel Mihai Crăciun și Colonel Florian Oprea. Cei doi vorbesc despre grupări susținute de guvernul maghiar sau chiar state occidentale care urmăreau „eliberarea Transilvaniei”.

„Toate acestea evidențiază intensitatea cu care serviciile de spionaj, organizațiile reacționare din Occident și Ungaria, cele care reprezintă bisericile reformată și romano-catolică din străinătate, inclusiv cercurile guvernamentale și organele de informații din țara vecină, se preocupă de activități ostile împotriva Republicii Socialiste România”, se arată în articol.

Temeri legate de acțiunile destabilizare ale organizațiilor maghiare

Autorii atrag atenția asupra tentativelor de destabilizare a situației politice prin instigarea etnicilor maghiari la proteste de stradă în Transilvania, dar și în alte orașe ale României.

„S-a conturat, fără dubiu, că locul de inițiere a celor mai multe acțiuni de acest fel este Ungaria, teritoriu unde au găsit condiții «fertile» de exprimare organizații, grupări ori reprezentanți ai emigrației reacționare maghiare și, într-o anumită măsură, românești, sprijinite – deschis sau acoperit – de autoritățile de stat și mai ales de cele 13 organizații de inspirație burghezo-democrată, antisocialistă și antiromânească, respectiv «Partidul social-democrat», «Partidul poporului ungar», «Forumul democratic ungar», «Uniunea Tinerilor Democrați» și altele”, avertizează articolul

În acest sens, ei au exemplificat cu demonstrația organizată pe 27 iunie 1988 în fața Ambasadei României de la Budapesta. De asemenea, este menționată și activitatea consilierului economic al Ambasadei Ungariei la București. Pe 14 noiembrie 1988, acesta ar fi răspândit pe străzile Capitalei unele „manifeste dușmănoase”.

Securitatea recomanda recrutarea mai multor informatori

Tot ca exemplu al acțiunilor antiromânești sunt menționate știrile și reportajele difuzate de posturile de radio occidentale Europa Liberă, BBC, Vocea Americii și Deutsche Welle. Mesajele acestora, atrăgeau atenția ofițerii de securitate sunt reluate de canalele maghiare care întrețin „un adevărat război psihologic împotriva țării noastre”. Pericolul maghiar se manifesta, în opinia Securității, prin infiltrarea unor factori destabilizatori care încercau să saboteze autoritatea regimului.

„Tot mai mulți emisari străini din Occident și mai cu seamă din Ungaria, sub acoperirea de turiști sau vizitatori la rude, caută contacte în rândul unor persoane din baza de lucru, urmărind instigarea lor la comiterea unor grave acte dușmănoase, naționalist-șovine. Izolat s-au înregistrat din partea unor naționaliști fanatici intenții de atentat, iar treptat au sporit în gravitate actele ostile, anarhice ale unor tineri intelectuali.

Aceștia, cu tot mai mult «interes» urmăresc situația din Ungaria, stabilesc legături și încearcă constituirea unor anturaje «închise» de etnici maghiari, în special între medici, profesori și ingineri, situații înregistrate tot mai mult în ultimul timp și pe raza altor județe decât cele din Transilvania, unii dedându-se la manifestări naționaliste, iredentiste și șovine”, se mai arată în articolul publicat de Securitate.

Ca soluție pentru a contracara aceste acțiuni, autorii articolului recomandau extinderea rețelei informative, care să aibă acces la grupurile responsabile. Erau vizați, pentru a fi recrutați, mai ales studenții, teologii, sau cadrele didactice din centre universitare. Aceștia puteau să asigure o acoperire în perspectivă a unor zone largi, contribuind la controlul de fond al problemei, după cum relatează Fanatik.