A doua zi după ce o personalitate din România comunistă era con­dusă pe ultimul drum, capii Securităţii primeau o notă informativă. Ea conţinea date culese de martori oculari şi informaţii rezultate din interceptări telefonice. EVZ vă prezintă fragmente din două note informative despre funeraliile scriitorului Constantin Noica (06.12.1987) şi a academicianului Mihai Beniuc (28.06.1988).

La funeraliile lui Noica au participat circa 350 persoane, în mare parte scriitori, filosofi, teologi. Au participat şi unele persoane cunoscute cu antecedente politice sau penale reacţio­nare din anturajul lui Noica, între care Aurel Cioran, Gheorghe Telea şi Octavian Zaharia, toţi foşti legionari, precum şi Georg Scherg – scriitor, fost condamnat. Nu au fost prezente rude sau legături din străinătate, ori alţi cetăţeni străini. Ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, deşi se afla la Sibiu, nu a luat parte la funeralii.

Serviciul religios a fost oficiat de mitropolitul Antonie Plămădeală, care a evocat, timp de 45 minute, persoana celui dispărut. Nu a făcut referiri neavenite ori cu privire la perioada detenţiei sau a activităţii politice desfăşurate de Noica.

"Noica a trecut vizibil de partea filo-evreilor"

A lipsit gruparea literar-artistică dirijată de Eugen Barbu şi Mihai Ungheanu, care iniţial l-a elogiat pe Noica şi, ulterior, s-a dezis de el, deoarece acesta "a trecut vizibil de partea filo-evreilor, care l-au cultivat cu asiduitate. Au scris despre el în timpul vieţii, iar la înmormântare vor constitui, probabil, majoritatea participanţilor".

În seara zilei de 6 decembrie, Emil Cioran i-a telefonat de la Paris fratelui său, Aurel, pentru a se informa despre înmormântare. Acesta i-a relatat că "a fost multă lume, mitropolitul a rostit un discurs elevat şi emoţionant, totul decurgând în bune condiţiuni". Cioran a vorbit şi cu Gabriel Liiceanu. La înmormântare, Andrei Pleşu a făcut cunoscut unor legături apropiate conţinutul unei note testamentare, pe care Noica i-ar fi lăsat-o în urmă cu doi-trei ani, cu rugămintea de a o publica după moartea acestuia.

Beniuc, înmormântat cu urna fostei soţii, Emma

Au fost respectate doleanţele lui Mihai Beniuc de a fi înmormântat cât mai sobru, fără luări de cuvânt şi împreună cu urna funerară a Emmei Beniuc, fosta soţie. Întrucât tradiţia ortodoxă nu permite înhumarea alături de o evreică, nu a putut fi înmormântat în zona scriitorilor, la Cimitirul Bellu, ci în Cimitirul Evanghelic, unde actuala sa soţie avea un loc de veci. A fost semnalată prezenţa ambasadorului R.P.Ungară la Bucureşti, care a depus o jerbă de flori, cu tricolorul maghiar. S-a sesizat un mic incident, provocat de faptul că, din întâmplare, ultima jerbă peste sicriu era cea cu tricolorul maghiar. Aceasta la determinat pe Mircea Micu să desprindă tricolorul românesc de la o altă coroană şi sa-l fixeze deasupra tuturor.

COINCIDENŢĂ?

Jerbă de flori cu tricolor maghiar pentru ginerele lui Lucian Blaga

Prezenţa ambasadorului Republicii Populare Ungare a fost semnalată şi la înmormântarea, în aceiaşi zi în care a fost înhumat şi Mihai Beniuc, a academicianului Tudor Bugnariu, fost profesor universitar, ginerele lui Lucian Blaga, unde, de asemenea, la crematoriul Cenuşa, a fost depusă o jerbă de flori cu tricolor maghiar. Această participare este cu atât mai simptomatică cu cât Mihai Beniuc şi Tudor Bugnariu sunt cunoscuţi pentru poziţia lor antimaghiară.

Primul a scris un volum de versuri intitulat "Oraşul pierdut", în care atacă vehement dictatul de la Viena. Bugnariu a făcut parte dintre cei care au colaborat cu fostul rabin şef al Clujului, pentru organizarea scoaterii de sub teroarea horthystă a unor evrei din zona ocupată a Ardealului de Nord, procurându-le paşapoarte false sau eliberându-le certificate de botez ortodoxe.

"A fost multă lume, mitropolitul a rostit un discurs elevat şi emoţionant, totul decurgând în bune condiţiuni…“

Emil Cioran, despre înmormântarea lui Constantin Noica


"Mi-am trăit viaţa fără rost. În idee. Este bine să sfârşim".

Constantin Noica