Securiștii s-au speriat de ce recunoștea Cordelia Tașcă: Asta să n-o scrieţi!

Securiștii s-au speriat de ce recunoștea Cordelia Tașcă: Asta să n-o scrieţi!

Cordelia Benedicta Tașcă, născută în 1908, a fost fiica prof. univ. Gheorghe Taşcă, ministru în perioada interbelică, profesor de economie politică, rector al Academiei de Înalte Studii Comerciale, membru corespondent al Academiei Române.

Cordelia Benedicta Tașcă a fost arestată la 14/15 aprilie 1952, în „lotul familiilor demnitarilor”.

A fost condamnată administrativ la 24 luni de închisoare, motivul invocat: „element dubios”.

Detenţia la Ghencea, Popeşti Leordeni, Bragadiru şi Târgşor.

Eliberată la 25 aprilie 1954.

Iată ce povestea:

„În 1952 am fost arestată şi eu, am stat doi ani, închisă administrativ.

Au venit să mă aresteze și pe mine în 1952, tot în primăvară (tata fusese arestat în mai 1950).

Și țin minte că atunci mi-am spus – ca să vă dați seama ce puțin știam despre ceea ce se înâmpla în închisori – că am să mă întâlnesc cu tata. Nici nu-mi dădea prin cap că el murise (Gheorghe Tașcă murise la Sighet în martie 1951).

… Ancheta – la Ghencea – a durat vreo opt zile aşa cu totul, că eram multe, eram vreo patruzeci. Toate eram rude de demnitari. Noi eram lotul de rude de demnitari. Fiice, soţii, cumnate…

… Şi la anchetă am văzut că ei vor să ne facă să spunem ceva ca sa ne poată închide. Adică căutau niște pretexte.

Ba că am ascultat radio, dar eu n-aveam radio, ba că am discutat cu diverși oameni, dar nu aveam cu cine discuta, ba că am încercat să vând nu știu ce lucruri.

Și până la urmă mi-am dat seama că ei aveau deja decis numărul de zile pentru care trebuia să fim închiși. Și m-am săturat şi le-am spus că am înjurat guvernul.

Şi ei m-au întrebat unde l-am înjurat?

Şi m-am gândit bine și am spus că la o coadă de lemne. Am și scris pe o hârtie. Dar ei atunci au spus, nu asta să n-o scrieţi.

… Am fost închisă în diferite locuri. Întâi la Ghencea, pe urmă la Popeşti Leordeni, pe urmă la Bragadiru, şi la urmă la Târgşor.

… În vara ne-au trimis pe cele care eram mai bătrâne la Popeşti Leordeni. Popeşti Leordeni a fost pentru mine un vis urât. A fost îngrozitor”.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric

Ne puteți urmări și pe Google News