În lume trăiesc peste 100 de specii aparținând familiei cunoscută sub numele de pasărea paradisului.

Specialiștii au poziționat această pasăre pe aceeași treaptă cu păsările colibri datorită coloritului pe care îl are penajul acestor păsări minunate.

La păsările aparținând familiei Paradisaea rudolphi, adică, pasărea albastră, de exemplu, masculii au un penaj splendid colorat în scopul de a cuceri inimile femelelor. O caracteristică specială a acestor păsări este că la masculii adulți penele colorate sunt purtate numai câteva luni, în perioada de reproducere.

O altă caracteristică ce îi face mai speciali este faptul că traheea prezintă o amplificare atât de mare, încât deseori formează bucle, ceea ce îi dă și particularitatea glasului.

Sunetele sunt atât de puternice, încât pot fi auzite chiar și de la câțiva kilometri.

Nu toate păsările paradisului se rezumă în alimentație numai la fructe și semințe. În meniul păsării albastre intră și insecte, mici vertebrate și chiar ouă de păsări. Pasărea albastră se găsește în regiunea Australiei și Oceaniei, cel mai mare număr din această specie găsindu-se în Noua Guinee și în insulele limitrofe.

Pasărea paradisului are, funcție de specie, dimensiuni variate, de la 30 de centimetri până la cea mai mare care este cunoscută până în prezent, Paradisea apoda cu o lungime de aproximativ 1 metru.

La această pasăre, partea superioară a capului, tâmplele, gâtul, sunt de culoare galben-închis, iar fruntea, părțile laterale ale capului, gușa și gâtlejul, sunt de un verde-auriu intens. Restul capului este cafeniu.

Păsărea paradisului are un obicei care le diferențăază de toate celelalte păsări, și anume, ele își amenajează în desișurile arborilor adevărate scene de dans pentru jocurile lor de împerechere.

Pentru ca spectacolul să fie cât mai atrăgător, masculii stau atârnați de crengile copacilor, cu capul în jos și cu aripile desfăcute, astfel încât penele lor se împrăștie în jurul corpului, ca un evantai.

Masculii sunt poligami și își curtează femelele etalandu-și penajul spectaculos și scoțând sunete de chemare. Cântecul de împerechere este atât de ritmat încât pasarea paradisului este considerată un solist în adevăratul sens al cuvântului.

Masculii care concurează sar unul în jurul celuilalt, pe câte o creangă, fluturând din aripi şi scuturându-şi penele.

La fel ca la toate speciile poligame, masculul nu are nici un rol în cuibărit sau creşterea puilor. Femela construieşte un cuib în formă de bazin din frunze şi cârcei de viţă şi depune unul sau două ouă.