Născut pe 21 mai 1865 și răpus de cancer pe 7 mai 1920, la București, Constantin Dobrogeanu-Gherea, „adversarul socialist” al conservatorului Titu Maiorescu – după cum îl invocă criticul literar Paul Cernat – a fost nu doar un co-întemeietor al criticii românești moderne, ci și cel mai important ideolog social-democrat autohton, pionier în materie de teorie socială (de la „Neoiobăgia” la puțin frecventata „Socialismul în țările înapoiate”) și, nu în ultimul rând, primul nostru critic marxist.

Evreu din Imperiul Țarist

Un spirit generos și moderat, în linia lui Kautsky – apreciază în continuare reputatul critic Paul Cernat. Refugiatul anarhic evreu Solomon Katz – pentru că acesta era numele real al amicului lui Caragiale – din Rusia Țaristă a devenit, cu timpul, un Jean Jaures à la roumaine dar, spre deosebire de „omologul” său francez, a murit în patul lui.

Soția, Sofia, a fost prima traducătoare în limba română a lui Cehov, iar cei doi fii: Ionel D.-G. (filosof notabil) și Alexandru (doctrinar marxist cu un destin tragic) ar merita mai multă atenție – consideră profesorul Paul Cernat.

„Trădarea generoșilor”

Cumnat al lui Paul Zarifopol, Ionel a publicat, împreună cu Luchi Caragiale, primul roman românesc „al adolescenței rebele”, „Nevinovății viclene” (1921). Oricum, legăturile de familie ale tatălui său cu literatura și cultura română sunt indestructibile.

Prietenia cu Caragiale, împreună cu care a administrat în pagubă celebrul restaurant al gării din Ploiești, rămâne o pagină de istorie în sine, ca și revista ieșeană „Contemporanul” și mișcarea socialistă pe care Gherea a patronat-o intelectual, înaintea „trădării generoșilor” – mai opinează Cernat.

Idei vii

A existat, de altfel, un Caragiale „al lui” Gherea, naturalist și demofil, după cum a existat un Caragiale „al lui” Maiorescu. Respectat de adversarii junimiști – cu care a polemizat leal -, își așteaptă și azi deplina reconsiderare; iar cei care, după 1989, i-au demolat statuia „comunistului” au fost, eufemistic spus, niște imbecili – șarjează Paul Cernat.

Ultimele observații cernatiene: „Articolele de direcție, mai mult sau mai puțin bine scrise, sunt pline de idei încă vii – nu degeaba intelectualitatea tânără și novatoare a epocii l-a urmat periculos de mult (pentru unii). N-a fost, cum au încercat să acrediteze denigratorii, un adversar al valorii estetice (dimpotrivă), ci al mandarinatului estetic”.

O dublă recomandare

„Dintre critici, îi datorează multe inclusiv cei care l-au renegat total sau parțial: Iorga, Ibrăileanu și Lovinescu, în primul rând. Recomand două biografii de calitate despre Constantin Dobrogeanu-Gherea: a lui F. Aderca și a lui Z. Ornea. Să ne trăiască!” – a încheiat Paul Cernat.