„Avalon. Secretele emigranților fericiți” – iată un titlu bun, care, vrând-nevrând, te face să te întrebi, acum, când milioane de români iau calea exilului, în căutarea unei existențe mai bune, care sunt aceste secrete. Ele chiar există sau este doar o etichetă inspirată, agățătoare? Autorul, Bogdan Suceavă, ne asigură că aceste secrete sunt palpabile: „Lista ar fi lungă și mi-ar fi imposibil să o epuizez acum, dar include: (1) să-ți urmezi întotdeauna inima, în deciziile profesionale, ca și în cele personale; (2) să eviți să depinzi de cei care nuți pot aprecia contribuțiile pozitive; (3) să înțelegi că de la un punct încolo întoarcerea nu mai este posibilă, pentru că devine prea târziu pentru tine, și că ar fi bine să accepți asta; (4) să știi că în exil survin diverse stadii ale adaptării la un nou mediu și la o nouă cultură, și că e posibil ca în absența unei capacități de adaptare semnificative să apară dificultăți majore”.

 

Politicienii români și fenomenul de drain-brain

Așadar, secretele sunt testate pe propria piele. Bogdan Suceavă își diluează discursul: „Noi discutăm despre un roman: am scris o poveste, care ar trebui să se citească așa cum se citesc romanele, fără să ne propunem să teoretizăm prea mult pe marginea ei. Subiectul e legat și de contextul mai amplu în care se află lumea românească acum, când foarte mulți români au fost nevoiți, din diverse motive, să se gândească la opțiunea plecării din România. „Avalon. Secretele emigranților fericiți” transpune punctul meu de vedere, dar la fel de îndreptățite ar fi și punctele de vedere ale celorlalți, milioane, care au crescut și sperat în România și care au plecat”.

 

Să emigrăm, să emigrăm!

Corect, nimic de adăugat. Să schimbăm, atunci, subiectul. Ce opinie are profesorul Bogdan Suceavă despre fenomenul de drain-brain? Cum afectează acesta țările de la periferia democrației, România în particular? „Cred că politicienii din România ar trebui evaluați după capacitatea fiecăruia de a crea un mediu economic și politic care să facă viața posibilă în societatea care i-a ales. Nu-mi amintesc să fi auzit asta discutat în timpul campaniilor electorale. Principiul care are întâietate aici e dreptul oricui de a-și căuta o viață mai bună. Politicienii din România ar trebui votați după capacitatea fiecăruia de a construi o lume în care viața mai bună să fie în România”. Felicitări, domnule Suceavă, aveți dreptate! Doar că pe aici, pe la noi, de când ați plecat în America, politicienii sunt tot o apă și-un pământ. Pe cine să alegi, că nu prea ai pe cine? Profu’ de mate închide cercul: „Cineva care ar putea avea contribuții inteligente în viața societății are oricând două opțiuni: să se irosească într-un mediu în care resursele umane nu sunt apreciate cum ar merita și unde valorile culturale au fost politizate sau să-și caute un loc în lume într-o societate unde contribuțiile sale s-ar potrivi mai bine”.

 

Mediul academic american și mediul academic românesc – o comparație

Solicitat să schițeze o comparație între mediul universitar american și cel românesc, Bogdan Suceavă a punctat: „Am lucrat prea puțin la Universitatea din București ca să pot face o comparație bine întemeiată, dar îmi aduc bine aminte că în anii ‘90 viața universitară românească era marcată de tensiuni incredibile, multe de natură politică. Am scris despre asta în Avalon, mi-ar fi fost imposibil să eludez subiectul. Dacă aș fi rămas la București în acel context de eternă tensiune și cu ambianța aceea de ostilități personale, cred că mi-ar fi fost imposibil să intru la curs”. Idei pure și nemulțumiri Își trage sufletul, apoi reia: „E greu să spui o poveste inteligentă despre idei pure atunci când asupra ta se exercită presiune, cea mai mare parte de natură politică. Simplul fapt că te extragi dintr-un asemenea mediu reprezintă o îmbunătățire a calității vieții, fără a mai aduce în discuție celelalte aspecte. Sunt oameni care s-au obișnuit cu tensiunea din mediul academic românesc și acum nu-i mai deranjează. Pe mine mă deranjează multe aspecte, de la felul cum se scot posturile la concurs și până la felul cum funcționează editurile universitare, revistele științifice publicate în România, și continuând cu felul cum politicienii privesc cultura”.

 

„Relația cu studenții e cea mai mare bucurie pe care am avut-o în Statele Unite”

Ce înseamnă să fii profesor în SUA? În ce relații este cu studenții, cu părinții, cu celelalte cadre didactice, cu sistemul de educație californian? Bogdan Suceavă se simte, în sfârșit, în elementul lui: „Predau de 22 de ani în universități din Statele Unite și nu am văzut părinți ai studenților decât atunci când veneau la ceremoniile de premiere. Ce treabă să aibă părinții la universitate? Relația cu studenții e cea mai mare bucurie pe care am avut-o în Statele Unite: am scris multe lucrări de matematică în colaborare cu studenți. Și zilele acestea mă gândesc la o asemenea temă, și e ceva extraordinar să lucrezi la o problemă în timp ce și doi studenți tineri și talentați se luptă cu aceeași idee”.

 

Un truc învățat de la Solomon Marcus

Bogdan Suceavă ne-a dezvăluit și un artificiu de succes al meseriei de profesor: „E important să ai capacitatea de a-ți înțelege audiența, de a ști cum să te adresezi studenților de la fiecare specialitate (acesta e un truc important pe care l-am auzit de la doi profesori bucureșteni, regretații Solomon Marcus și Laurențiu Panaitopol), pentru că nu predai inginerilor la fel cum le predai matematicienilor. Predau și viitorilor profesori de liceu, și ei reprezintă o cu totul altfel de audiență. Trebuie să prezinți ținând seama de așteptările audiențelor tale”.

Cine l-a spijinit să trăiască două vieți în același timp?

Bogdan Suceavă a legat prietenii strânse peste Ocean: „Relația cu celelalte cadre didactice mi-a prilejuit prietenii extraordinare, așa cum ar fi cea cu Scott Annin (care are doctoratul la UC Berkeley), cu care am fost angajat în același timp, în 2002, când scoseseră la concurs două posturi universitare. Colaborăm excelent de aproape două decenii și e surprinzător cum gândim la fel, chiar dacă istoriile noastre personale sunt foarte diferite, și avem specialități universitare distincte”.

 

Relații de prietenie

Mai mult: „Am avut parte de un prieten extraordinar în Stephen Goode, un specialist în fizică matematică, care a ieșit la pensie recent, și care m-a susținut în toate încercările mele temerare de a trăi două vieți în același timp. În anii mai recenți am excelente relații de colaborare și diverse proiecte cu prieteni care lucrează în același departament ca mine, precum Al Agnew, Adam Glesser, Nick Brubaker, Anael Verdugo, Matt Rathbun, Tommy Murphy, pentru a aminti doar câțiva dintre colaboratorii mei. Sunt relații de extraordinară prietenie care se pot cimenta într-un mediu academic care poate conține multe dificultăți și provocări”.

 

Fisurile din sistemul de educație californian

De remarcat că profesorul Suceavă nu este satisfăcut pe deplin de sistemul de educație în care activează: „Pe lângă multele plusuri și bucurii, sunt și câteva lucruri care mă nemulțumesc. Mi se pare că se face prea puțină geometrie în liceu, că e prea puțină geometrie în spațiu în programă, că profesorii de liceu nu știu atât de multă matematică fundamentală cât mi-aș dori eu să știe, că nu se prezintă numerele complexe suficient de devreme în programă. Am opinii precise despre aceste lucruri și discut despre ele de câte ori am ocazia. Și asta se întâmplă întrun loc unde există seminare științifice de cea mai înaltă calitate, conferințe de cel mai înalt nivel, și dotări tehnice excepționale. Lumea nu e perfectă, trebuie să o înțelegi în întregul ei context, cu toate nuanțele”.

 

„Trăiești în două lumi”

Cum simte, cum suferă, cum gândește, cum iubește, acum, Bogdan Suceavă? Românește sau în stil american? „Nu cred că cele două feluri de a gândi s-ar exclude reciproc. După foarte mulți ani se ajunge la o simbioză naturală care te poate face să rămâi sau să devii funcțional în ambele moduri de operare. Înțelegi două lumi, trăiești în două lumi”, apreciază Suceavă.

 

O definiție a fericirii

Provocat să scornească o definiție mai puțin obișnuită a „fericirii”, Bogdan Suceavă a înșirat-o imediat, ca pe un oftat de ușurare: „Să ai o problemă bună la care să te gândești liniștit toată ziua, în pace, fără ca idioții tribului tău să te înjure pe forum sau în ziare”.

 

Cum arată job interviews?

Roman autobiografic, ghid de supraviețuire în mediul univesitar american sau pură ficțiune? Unde poate fi încadrat volumul lui Suceavă? „E un roman pentru care n-a fost nevoie să mă documentez prea mult: principala sursă de informație a fost experiența personală. Mi-am dorit să scriu un roman util, care să descrie celor tineri cum arată job interviews, care e procesul complex al unei piețe de muncă intense, care sunt consecințele unor decizii legate de studiile universitare”, ne-a explicat autorul.

 

Scurtă carte de vizită

Bogdan Suceavă s-a născut pe 27 septembrie 1969 la Curtea de Argeş și a studiat matematica la Universitatea din Bucureşti şi la Michigan State University. În prezent, este profesor în Departamentul de Matematică de la California State University, Fullerton, SUA. Este, de asemenea, autor al volumelor de proză: Teama de amurg (1990); Sub semnul Orionului (1992); Imperiul generalilor tîrzii şi alte istorii (2002, 2003); Bunicul s-a întors la franceză, istorii (2003, 2008); Venea din timpul diez (2004, 2010, 2014); Miruna, o poveste (2007, 2008, 2017); Distanţe, demoni, aventuri (2007); Vincent nemuritorul (2008); Noaptea cînd cineva a murit pentru tine (2010); Memorii din biblioteca ideală (2013); Scrisori de la Polul Est (2015); Republica (2016); Istoria lacunelor. Despre manuscrise pierdute (2017).

 

Matematică pură la berărie, cu profu’ de 88 de ani

Bogdan Suceavă nu și-a uitat mentorii, dovadă această fotografie: „În clasele a IX-a și a X-a am făcut matematica la clasă cu dl Liviu Petre, care a ajuns până la etatea de 88 de ani și care până recent a propus probleme la «Gazeta matematică». Deși se întâmpla să fim la berăria «Vlad Țepeș», unde s-ar fi putut crede că ne dedicăm și altor activități, am discutat despre problema 10710 din American Mathematical Monthly, publicată inițial în vol.106, Jan. 1999, pp.68, pe care am făcut-o ikebana pe niște șervețele”

 

Te-ar putea interesa și: