Din cuprinsul articolului
Pe 26 mai, când Nicușor Dan a fost învestit Președintele României, s-au împlinit 6 ani de când românii au votat un referendum pentru Legile Justiției. Era împotriva corupției, un subiect la ordinea zilei atunci, și care revine acum în discursurile politicienilor. În 2019, referendumul a fost validat, dar niciodată nu a fost finalizat rezultatul lui. Va avantaja această situație și noua putere? Sau, din contră: vom auzi iar zgomot de cătușe?
Posibil ca mulți dintre dumneavoastră să nu vă mai amintiți de joaca din 2016, rămasă la acest nivel ca și recentul referendum pentru modificări decizionale la Primăria Capitalei. Desigur, însă, că vă amintiți că ați votat degeaba.
Anul 2019, lupta cu corupția
Procurorul Laura Codruța Kovesi plecase la Bruxelles ca să organizeze Parchetul European. În țară se pregăteau alegerile europarlamentare. Cu zgomot de trâmbițe, ca la orice chemare la vot, președintele Klaus Iohannis a anunțat un referendum consultativ la nivel național pe tema justiției, după ce obținuse acordul Parlamentului. Premier era Viorica Dăncilă, iar PSD și PNL formau majoritatea.
26 mai 2019 românii au votat europarlamentarii și referendumul pe Legile Justiției. Autoritatea Electorală anunțase că numărul de alegători români ar fi aproape de 19 milioane. În baza acestui număr, România a obținut 32 de posturi de europarlamentari. Aferim!
Referendumul a avut alte cifre pentru vot decât cele de la alegerile pentru Bruxelles, căci nu toți românii prezenți la urne au votat pe ambele buletine.
Pentru a fi considerat valid, referendumul - fie consultativ, fie legislativ -trebuie să depășească atât pragul de prezenţă de 30%, cât şi cel privind voturile valabil exprimate. Și cel din 2019, și cel inițiat de Nicușor Dan la localele din 2024, au trecut pragul și au fost validate. Dar… jocul Stat-Electorat s-a încheiat cu remiză în ambele cazuri!
Ce au votat românii la referendumul Justiției
S-au adresat alegătorilor două întrebări, incluse pe buletinele de vot:
- «Sunteţi de acord cu interzicerea amnistiei şi graţierii pentru infracţiuni de corupţie?»
- «Sunteţi de acord cu interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanţelor de urgenţă în domeniul infracţiunilor, pedepselor şi al organizării judiciare şi cu extinderea dreptului de a ataca ordonanţele direct la Curtea Constituţională?».
Am consultat informațiile vremii și am găsit numărul românilor din țară și din diaspora care au votat DA la referendumul care, în esență, avea ca scop lupta împotriva corupției.
6.459.383 de alegători au răspuns DA la prima întrebare de la referendum, privind interzicerea amnistiei și grațierii pentru infracțiuni de corupție, iar 6.477.865 au răspuns DA la a doua întrebare, referitoare la interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanţelor de urgenţă în domeniul infracţiunilor, pedepselor şi al organizării judiciare, corelată cu dreptul altor autorităţi constituţionale de a sesiza direct CCR cu privire la ordonanţe.
Judecătorii CCR au validat rezultatul referendumului convocat de președintele Klaus Iohannis, după o lună de la scrutin și după ce respinsese câteva contestații. Părea că totul era pe un făgaș normal și voința poporului se va materializa de către Președinte și Guvern.
Nu s-a întâmplat nimic nici până la căderea Guvernului Dăncilă, în noiembrie 2019, nici după venirea la putere a premierului Ludovic Orban și a succesorilor lui. Votanții au rămas doar cu amintirea cătușelor pe mâinile unor politicieni sau oameni de afaceri sau cu știrile despre achitări date de instanțe fiindcă dosarele erau viciate de probe și proceduri. Englezii au votat un referendum și a apărut Brexit. La ei s-a putut.
Degeaba am urlat atunci mulți dintre noi că nu e de acceptat într-un stat de drept ca voinţa populară, exprimată prin vot, să fie ignorată de președintele Iohannis, de Parlament și de Guvern. Ne-am întrebat, în primul an de după, de ce s-a propus acest joc de-a referendumul pe justiție. Am înțeles mai târziu că a fost doar o abureală politică. Abureală de moment, căci rezultatul referendumului poate fi „resuscitat” oricând, fiindcă mortul nu-i chiar mort.
Explicația de nuanță sau spălatul pe mâini
La presiunea mediatică, Curtea Constituțională a clarificat problema. Adică a ieșit cu explicația ca să priceapă tot românul care nu a absolvit dreptul că a participat la un referendum Consultativ și NU la unul Decizional (legislativ).
Cu alte cuvinte, referendumul consultativ produce efecte indirecte, în sensul că este necesară intervenţia altor instituţii pentru a-l pune în operă. Dar asta nu înseamnă că este mai puţin obligatoriu. Cam asta e traducere punctului 1.10 din Decizia 682/2012, invocată de CCR.
Desigur, Președintele este cel care a inițiat referendumul și tot el, Parlamentul sau Guvernul decid dacă și când vor implementa rezultatul unui referendum consultativ, nefiind obligați legal să o facă într-un anume termen.
De reținut: 1. Nu există un termen legal fix pentru implementare. 2. Aplicarea depinde de voința politică și de inițiativele legislative ulterioare, chiar dacă s-a defilat cu „voința populară” care își decide linia Justiției în lupta cu corupția.
Ce urmează în mandatul președintelui Nicușor Dan
Referendumul din 26 mai 2019, validat de CCR, va putea fi implementat de noul președinte, dacă decide să continuie, de la Palatul Controceni, lupta împotriva corupției.
Românii îi vor arestați și condamnați pe corupții dovediți cu probe temeinice care să le demonstreze vinovăția. Nu-i vor grațiați sau aminstiați. Nu mai vor nici ordonanțe date de un guvern ce vrea să-și protejeze finanțatorii din mediul de afaceri. Iar în acest punct intervin întrebările.
Va scoate președintele Nicușor Dan „de la naftalină” referendumul validat în 2019? Poate și pe cel inițiat de el, ca primar general, căci tot se vorbește des de Legea Capitalei!
Îl va lăsa pe viitorii șefi ai Parchetului General și DNA să dea drumul iar la arestările politicienilor suspectați de corupție aparținând opoziției?
Domnule președinte, nu-s deloc în regulă acele cătușe ale căror zgomot sună fals (ca în vremea Binomului!) și sper să-l interziceți, chiar dacă veți aplica scenariul referendumului de care am amintit, conform căruia în democraţie voinţa poporului nu poate fi ignorată.
