"Scutul de la Deveselu este, în fapt, după toate regulile o bază militară legală şi realizată în cadrul parteneriatului strategic al României cu SUA, separat de cooperarea României cu NATO care rămâne nemodificată şi predictibilă în noul context de securitate”, mai spune Sebastian Sârbu, vicepreşedinte al Academiei Naţionale de Securitate şi Organizarea Apărării. Vă prezentăm integral mai jos analiza domniei sale cu privire la scutul de la Deveselu, care este unul defensiv și nu unul împotriva Federației Rus, după cum au subliniat şi oficialii americani şi români, vineri, la inaugurare.

Scutul de la Deveselu a devenit operaţional în 18 decembrie 2015 însă această este doar partea tehnică de punere în funcţionare şi de activare a elementelor principale ale scutului antirachetă. El urmează să devină complet operativ în martie 2016 după toate procedurile standard de testare şi de conectare la ceea ce se cheamă la modul general Sistemul de comandă şi control al Apărării Strategice astfel încât să fie capabil de răspuns operaţional la ameninţările externe de tip militar  interceptând rachetele balistice şi dezintegrandu-le în timp real înainte să îşi lovească ţintă.

Este clar un sistem de descurajare defensivă menit să apere spaţiul aeroterestru şi aeromaritim altfel spus el funcţionează că un sistem clasic de apărare antiaeriană însă mult mai dezvoltat tehnologic şi extins.

El a fost conceput iniţial pentru a proteja România de un posibil atac cu rachete din partea Iranului considerat o ameninţare potenţială la adresa Europei.

Acum într-adevăr ameninţarea strategică invocată de SUA şi NATO este poziţia de tip beligerant a Federaţiei Ruse care a ameninţat sistematic stabilitatea şi securitatea României, Europei de Est, Ţărilor Baltice şi Poloniei care găzduieşte de asemenea un scut antirachetă pe teritoriul sau.

Este politica actuală a Federaţiei Ruse de retorsiune faţă de statele UE care au susţinut activ şi constant politică euroatlantică şi valorile occidentale implicit aplicarea de sancţiuni economice la adresa ei că urmare a acţiunilor din spaţiul ucrainean.

Există posibilitatea unui atac preventiv la adresa Federaţiei Ruse care a şi anunţat la nivel oficial, guvernamental în Octombrie că scutul de la Deveselu reprezintă o ameninţare la adresa securităţii sale şi că politică externă a României (cu aluzie la susţinerea fără rezerve a NATO) presupune nişte costuri iar România trebuie să renunţe până nu este prea târziu.

Scopul este de fapt testarea capacităţii de răspuns şi riposta a NATO de pe teritoriul României care deja realizează exerciţii regulate în cooperare cu Armata României atât intern cât şi extern. Ţările care mai  realizează astfel de sisteme defensive antirachetă sunt Turcia şi Polonia.

Ele sunt după cum observăm cele mai expuse riscului unor ameninţări militare cu rachete balistice în special şi că urmare a poziţiei geostrategice cheie deţinute.

Scutul antirachetă de la Deveselu este conceput şi construit să contracareze orice tip de armă strategică respectiv categorii de rachete şi să descurajeze în timp real orice operaţiune aeriană sau terestră în cadrul a ceea ce se cheamă în strategia de apărare clasică Triada nucleară. E vorba însă doar de rachete şi arme convenţionale, nu de cele nucleare.

Atenţie ne referim doar la acele rachete şi arme convenţionale pentru care a fost construit.

Armele neconvenţionale cu adevărat strategice sunt cele nucleare , care însă fac obiectul unui alt tip de apărare şi mecanisme de descurajare care devin într-adevăr ofensive.

Triada nucleară şi folosirea armelor nucleare reprezintă o ameninţare cu arme neconvenţionale care intră în sfera unei alte zone a planificării apărării.

Statele Unite ale Americii sunt principalul competitor nuclear al Rusiei pe lângă Clubul Puterilor Nucleare Democratice ale Lumii Germania, Israel, Brazilia, Japonia. Aceste ţări respectă normele dreptului internaţional în materie.

Contestarea Tratatului de Neproliferare a Armelor Neconvenţionale este un precedent periculos putând conduce la o cursa a înarmărilor şi a incapacităţii de a asigura controlul strategic al armamentului.

De precizat că orice agresiune potenţială a Rusiei este calculată şi de tip strategic, totul depinzând de evoluţiile geopolitice şi de securitate care acum şi-au mutat centrul de gravitaţie în zona Orientului Mijlociu mai exact Siria şi Turcia confruntată cu ameninţările terorismului şi instabilităţii regionale cunoscute.

Din acest punct de vedere trebuie reţinut că o acţiune a Rusiei în spaţiul extern chiar şi preventivă va fi aprobată că şi în precedentă, de Consiliul Legislativ al Federaţiei Rusiei la nivelul Dumei de Stat şi prin semnarea decretului lege de către preşedintele ţării, Vladimir Puţin.

O astfel de măsură putea fi întreprinsă până în momentul prezent, însă ea trebuie să fie simetrică la tipul de ameninţare căreia i se răspunde.

Până la urmă, că şi Statele Unite Federaţia Rusă are orgoliul sau de mare putere şi au evitat până în momentul de faţă o agresiune directă.

Desigur că Federaţia Rusă îşi urmăreşte propriile interese pe zone strategice şi regionale de capitalizare proprie, intervenţia militară din Georgia din 2008 făcând parte din războiul strategic cu miza economică. Să nu uităm că unul din mizele confruntării Est -Vest rămâne ,,Drumul mătăsii" consacrat în cercetarea militară geopolitică în fapt drumul gazelor, energiei şi petrolului care face legătură dintre Asia şi Europa asigurând accesul la resurse, conchide Sebastian Sârbu.

 

Arma secretă a lui Putin

„Statele Unite acuză Federaţia Rusă că a dezvoltat un anumit tip de rachetă care este interzis de către tratatul INF (Tratatul privind forţele nucleare cu rază medie de acţiune (INF), în vigoare din 1988). Federaţia Rusă susţine că acest tip de rachetă nu există, deşi Statele Unite indică anumite elemente de proba cu privire la existenţa acestui nou tip de rachetă”, declara recent  ministrul roman de externe, Bogdan Aurescu.  „Statele Unite nu au detaliat până în momentul de faţă în ce ar putea constă un astfel de răspuns, prin urmare este prematur să facem o evaluare cu privire la această ipoteza”, a explicat şeful diplomaţiei de la Bucureşti.

Rachetele despre care discuta în termeni ambigui atât Vladimir Puţin, cât şi oficialii americani, sunt cele din modelul SSN-30A, lansate de ruşi din Marea Caspică asupra unor ţinte din Siria şi care, susţin mai multe bloguri din domeniul militar, ar putea lovi oriunde în Europa folosind focoase convenţionale sau nucleare. Testarea lor a început în 2008, însă abia în 2013 SUA a ridicat obiecţii privind o posibilă încălcare a tratatului INF, scrie New York Times, citat de stirileprotv.ro.

Şi asta deoarece, potrivit unor surse neoficiale, SSN-30A nu e decât o varianta a celei mai noi rachete de rachetă de croazieră ruseşti, SSC-X-8, cu o rază de acţiune de aproape 5.500 de kilometri – dublul distanţei dintre Londra şi Moscova. Tratatul INF, încheiat de şefii de stat american şi rus, interzice rachetele nucleare şi convenţionale, balistice şi de croazieră lansate de la sol şi cu rază de acţiune între 500 şi 5.500 de kilometri .

Informaţiile neoficiale – susţinute de mai multe bloguri miliare – conturează un scenariu sumbru: Kremlinul poate lovi cu bombe nucleare orice ţintă de pe continentul nostru. Washington-ul a avertizat  Moscova că încalcă INF. Şeful militar al NATO, generalul Breedlove, spunea la un moment dat că atitudinea Rusiei „nu va rămâne fără răspuns”. Acuzaţiile făceau referire şi la un test din ianuarie 2014 al unei rachete ruseşti lansate de la sol, ce ar putea fi temuta SSC-X-8, rachetă de croazieră cu o rază de acţiune de aproape 5.500 de kilometri – dublul distanţei dintre Londra şi Moscova. Se pare însă că ruşii au reuşit să ocolească prevederile tratatului, clasificând temporar arma drept rachetă intercontinentală, cu indicativul RS-26.

Justin Bronk, analist al institutului independent RUSI din Marea Britanie, afirma pentru Al Jazeera că „dată fiind starea tensionată a relaţiilor NATO-Rusia în problema Siriei, Crimeei şi Ucrainei, o demonstraţie pe scară largă cu rachete SS-N30A în limitele tratatului INF ar putea fi văzută că o confirmare a faptului că SSC-X-8 poate zbura mult peste 500 de kilometri şi că Puţin nesocoteşte tratatul”. La rândul sau, Kremlinul a acuzat în mod repetat Statele Unite că ar încalcă tratatul INF prin instalarea scutului antirachetă de la Deveselu.