Asta pentru că el a renunţat la metoda clasică, de la a tăia un buştean „cam pe măsura ideii“, şi a început să se plimbe pe malul râului Someş, care-i trece prin spatele curţii, pentru a alege materie primă lăsată de râu.
 
„Îl găsesc greu, dar merită. Îl lucrez ud, de se uscă, se întăreşte de rupi dălţile în el. Dar iese superb. Someşul mă aprovizionează. Uneori merg la pescuit şi mă întorc fără peşte, cu câte un lemn. Îl curăţ, arunc putregaiul. Apoi vine ideea…“, spune Sabo.

Tematica lucrărilor sale pleacă de la viaţa ţăranului la teme religioase. „Am totuşi o temă, nu renunţ la ciobănaşii mei, pentru că se cer peste tot. Am umblat de-o vreme şi pe la târguri, dar mai mult vin clienţii acasă. Am lucrări prin Italia, Germania, Spania, Ungaria. Sigur că nu se poate încă trăi din asta, nu mă cunoaşte lumea… dar mai important e că n-aş mai putea trăi fără să sculptez“, povesteşte artistul.