Figură cheie a rezistenței în epoca Erdogan, scriitorul și jurnalistul Ahmet Altan a împlinit, recent, 1.500 de zile de închisoare. Nu știe dacă va mai fi vreodată liber până la finalul vieții, iar ultima sa carte a văzut lumina tiparului în multe țări ale lumii, mai puțin în țara sa.
Scriitorul și jurnalistul turc Ahmet Altan a împlinit, recent, 1500 de zile în închisorile lui Erdogan, încarcerat la Silivri, închisoarea de maximă securitate situată la periferia Istanbulului.
Pe 10 septembrie 2020 a împlinit peste 5 ani de detenție pentru o vină dovedită, aceea de a fi susținut tentativa de lovitură de stat din 15 iulie 2016. Își petrece timpul citind, lucrând la noul său roman, plimbându-se în curtea mică învecinată cu celula sa, de unde poate zări cerul și auzi cântecul păsărilor.
Avocatul său, Figen Çalikusu, îi face o vizită o dată la 15 zile, așa cum îi permite legea. „Moralul său este bun. A fost o perioadă dură în pandemie, căci vizitele au fost suspendate, deși restricțiile au fost ridicate apoi. Îi face plăcere să primească vizite, totuși un guardian este prezent permanent și ne ascultă conversațiile. Până acum era singur în celulă, însă din 8 septembrie a mai venit un prizonier în celula lui", a declarat avocatul lui Altan pentru publicația Le Monde.
Cui i-e teamă de Ahmet Altan?
Încarcerarea i-a inspirat cartea de memorii Nu voi mai vedea lumea niciodată, scoasă din închisoare, bucată cu bucată, de avocatul său. A fost eliberat pe 4 noiembrie 2019, după 3 ani de închisoare. Inițial fusese condamnat la 10 ani și jumătate de închisoare pentru complicitate cu o grupare teroristă, dar justiția a ordonat punerea sa în libertate sub control judiciar.
Scriitorul a fost rearestat după doar 8 zile de libertate, în urma unei decizii a magistraților, la cererea procurorilor. Amnesty International a denunțat arestarea lui Ahmet Altan drept ”scandaloasă”. Din 2016 până în prezent, regimul Erdogan a aruncat în închisori zeci de mii de magistrați, militari, ziariști, diplomați și intelectuali acuzați de gulenism.
Turcia, cea mai mare închisoare de jurnaliști
Născut în 1960, Altan este alături de premiantul Nobel Orhan Pamuk, unul dintre cei mai citiți scriitori turci, dar și un jurnalist redutabil, cunoscut în întreaga lume. A fost adus în fața instanței de cel puțin 100 de ori din cauza opiniilor sale politice incomode. Este unul dintre primii intelectuali turci care au recunoscut public genocidul armenilor de către Imperiul Otoman. A fost mult timp redactor-șef al cotidianului Taraf, dar a scris și pentru numeroase publicații și a realizat emisiuni de televiziune.
Este o voce sonoră a societății civile turce. O tradiție de familie, s-ar putea spune, căci și tatăl lui, cu decenii în urmă, și fratele său mai mic, jurnalistul Mehmet Altan, au fost judecați sumar și condamnați, fără probe sau dovezi solide, la închisoare pe viață. Mehmet a fost judecat și condamnat odată cu el, în vara fierbinte a lui 2016.
La scurt timp după puci, cel puțin 150 de jurnaliști critici ai regimului au fost arestați. 170 de publicații au fost suspendate și mii de de site-uri blocate. Atunci, peste 50.000 de persoane au fost arestate: funcționari, profesori, militari și polițiști, iar alte 150.000 de persoane au fost demise. Turcia e considerată de organizația Reporteri fără Frontiere „cea mai mare închisoare de jurnaliști”.
În 2016, în urma puciului eșuat din Turcia, Altan a fost judecat și condamnat pentru că ar fi transmis „mesaje subliminale” puciștilor în timpul unei emisiuni televizate. A fost condamnat la închisoare pe viață, deși nu au existat probe solide la dosar, în afara articolelor și interviurilor sale. Sentința inițială a fost anulată de Curtea Supremă a Turciei, judecătorii decretând că nu a încălcat constituția. Întreaga corespondență îi este monitorizată și cenzurată.
Cartea despre cer
De la debutul din 1982, Altan a publicat 10 romane și 7 volume de eseuri. Nu voi mai vedea lumea niciodată. Memoriile unui scriitor întemnițat reprezintă o premieră în cariera sa de scriitor, apărând în toată lumea în traducere din limba turcă, fără ca în Turcia să existe vreo șansă de publicare atâta vreme cât regimul Erdogan se află la putere. Conștient că fizic nu va mai vedea lumea cu ochii unui om liber, Ahmet, își află libertatea în scris, în citit și în „întunecata cerneală a memoriei”, cum spune el în cartea apărută recent și în limba română (foto).
O carte profundă, scrisă într-un ritm alert, niciodată pesimist, volumul oferă crâmpeie din viața interioară a unui om ajuns în condiții extreme, care încearcă să nu cadă în deznădejde și să dilate puținele momente de bucurie dintre zidurile închisorii de maximă securitate din Silivri. Este o lume intimă, a unei libertăți interioare pe care o trăiește conștient că singurul lucru cu adevărat liber pe care îl mai are este cerul. De fapt, se poate spune că volumul său este o carte dedicată cerului. Nu are resentimente, ură, nu judecă și nu incriminează, iar cuvintele îl ajută să își recompună în interior universul din exterior și fosta sa viață.
„Pot trece cu ușurință prin pereți"
„Îmi face plăcere să pendulez între condiţia de schizofrenic şi cea de autor. Cu ajutorul acestor oameni care sălăşluiesc numai în mintea mea, mă ridic spre cer asemenea unui fuior de fum, părăsind zidurile închisorii. Există oameni care au puterea să mă închidă, însă nimeni nu are puterea de a mă ţine în închisoare. Mă caracterizează o încredere de sine care creşte asemenea unei perle între valvele tari ale literaturii. Mă bucur de o anumită imunitate; sunt protejat de armura de oţel a propriilor mele cărţi. Scriu aceste rînduri dintr-o celulă de închisoare, doar că nu mă aflu în închisoare. Sînt un scriitor. Nu mă aflu nici acolo unde mă aflu, nici acolo unde nu mă aflu. Mă puteți întemnița, însă nu mă puteți ține în închisoare. Pentru că, asemenea tuturor scriitorilor, dețin puteri magice. Pot trece cu ușurință prin pereți” (copyright: Editura Pandora M).
„Cartea lui Ahmet Altan este mesajul din sticlă, perla dintr-o sticlă trimisă pe neștiute din mările întunecate ale lui Erdogan. Un testament uluitor, emoționant, cartea lui stă alături de acelea foarte rare – scrise de Frankl, Niemöller, Grossman, Levi, Soljenițîn – care scot adevăruri din cuptoarele unde ard vieti omenesti", scrie A. L. Kennedy în prefața cărții.
Foto: Le Monde