Eternizarea închiderii școlilor și supunerea copiilor la supliciul lecțiilor online este una dintre cele mai monstruoase aberații ale crizei induse de COVID.
Un editorial al lui Tucker Carlson pentru Fox News, pe care l-am tradus pentru cititorii EVZ, cu gândul la copiii noștri.
În caz că nu ați remarcat, în weekendul de Ziua Recunoștinței, sistemul de sănătate publică al țării a recunoscut că v-a torturat copiii timp de opt luni de zile aparent fără nici un motiv.
Șaizeci de milioane de copii americani au tânjit în camerele lor încă din primăvară, stând în fața ecranelor, neînvățând nimic, izolați de contactele cu oamenii, în multe cazuri îmbolnăvindu-se mental – deși nu a existat nici un motiv pentru ca toate astea să se întâmple.
Experții s-au înșelat. Habar n-aveau ce fac. Însă partea cea mai uimitoare este că știau că greșesc atunci când au făcut-o, dar au continuat să mintă, chiar și în condițiile în care copiii americani au început să se sinucidă.
Duminică, oficialii din orașul New York aproape că au recunoscut asta atunci când au anunțat redeschiderea școlilor elementare, după mai puțin de două săptămâni de când fuseseră închise din nou.
Din punct de vedere medical, nimic nu s-a schimbat. New York nu a primit un transport timpuriu de vaccin Pfizer. Nu a fost publicat nici un studiu revoluționar care să răstoarne toate cunoștințele noastre despre COVID.
Pur și simplu, părinții s-au săturat și l-au obligat pe primarul Bill de Blasio să recunoască evidența: acest virus nu reprezintă o amenințare pentru copii.
Cum a spus de Blasio, cu acel fel de a vorbi eufemistic al idioților:
„Știm că realitățile sanitare pentru copiii cu vârstele cele mai fragede sunt cele mai favorabile.”
Păi, da, știm asta. O știam de mult. O știam încă de când de Blasio a închis școlile din New York. Și dr. Anthony Fauci știa asta, deși nu a spus nimic până duminica aceasta.
Fauci: „Închideți barurile și lăsați școlile deschise, asta spunem noi. În mod evident, nu le poți avea pe toate. Dar așa cum am spus și în trecut, ideea de bază ar trebui să fie să încercăm, cum putem mai bine, în mod rațional, să îi ținem pe copii în școli sau să îi ducem din nou la școală. Dacă te uiți la cifre, răspândirea printre copii și de la copii nu este câtuși de puțin mare, nu așa cum ar s-ar fi putut bănui.”
Ce se întâmplă cu Tony Fauci? Nu este chiar asta treaba lui, să „se uite la cifre”? Ba da, este, și totuși nu s-a gândit să o facă. De-a lungul verii, când cifrele arătau același lucru ca astăzi, Fauci explica că nu poate spune sigur dacă copiii ar trebui lăsați să meargă la școală. Era „complicat”. Doar că nu era complicat, nici atunci, nici acum.
În luna aprilie, un studiu din Journal of American Medical Association arăta că copiii de vârstă școlară care se infectează cu coronavirusul „dezvoltă doar simptome blânde și se însănătoșesc în două săptămâni”.
În iunie, un studiu din Lancet afirma: „COVID-19 este doar o maladie blândă la copii, inclusiv la bebeluși”.
Alte studii au spus același lucru.
Dacă vreți mai multe dovezi, priviți cifrele ratelor mortalității. În New Jersey, unul dintre cele mai lovite state, nici măcar un singur copil de vârstă școlară nu a murit de coronavirus.
Mulți copii au murit în accidente de mașină, în incendii, în urma unor supradoze de droguri și a sinuciderilor. Nici unul nu a murit de COVID-19.
În California, unde locuiesc 40 de milioane de oameni, un total de două persoane cu vârste sub 18 ani au murit de coronavirus.
Potrivit celor mai recente cifre de la Centrul de Prevenire și Control al Bolilor (CDC), 123 de americani cu vârste sub 18 ani au murit de coronavirus. Aceasta înseamnă 123 la o populație de 328 de milioane.
Nu a contat. Am închis școlile, nenorocind milioane de copii și afectându-le viitorul în moduri pe care nici măcar nu le putem realiza în acest moment.
Așa că întrebarea este: de ce nu am făcut-o? Pentru a-i salva pe profesori. Sindicatele de profesori au făcut presiuni pentru asta, iar slugile lor Democrate s-au supus. Sigur că s-au supus: sindicatele profesorilor sunt cei mai mari donatori pentru Partidul Democrat. Așa că profesorii sindicalizați au reușit să stea acasă, primind cecuri pentru slujbele lor de nouă luni pe an.
Dar ce spune cifrele despre asta? Pentru profesorii sub 50 de ani, iar aceștia reprezintă marea majoritate, șansele de supraviețuire în urme unei infecții cu coronavirus sunt de circa 99,98%.
Pentru profesorii sub 70 de ani, șansele de supraviețuire scad până la 99,5%. Și, apropo, dacă profesorii se îmbolnăvesc, șansele ca acest lucru să se producă la școală sunt mici. Copiii se pare să nu răspândească coronavirusul, sau o fac într-o măsură mult mai mică.
Știam acest lucru de multă vreme. În mai, cercetătorii europeni au descoperit că „copiii nu par să fie motoarele transmiterii și susținem că deschiderea școlilor ar trebui considerată ca sigură, însoțită de unele măsuri”.
Încă o dată, nimic din toate astea nu este nou. Tony Fauci, specialistul în date, o știa la vremea respectivă, la fel ca toți cei din presa de informații care știau să citească, ceea ce încă reprezintă majoritatea dintre ei. Și totuși au continuat să mintă pe acest subiect.
Despre ce a fost vorba? Cunoașteți deja răspunsul: Donald Trump. În acest caz, Trump a fost de acord cu medicii. În consecință, medicii trebuau ridiculizați și ignorați.
Iată ce spunea președintele despre școli în iulie:
Trump: „Trebuie să deschidem școlile, deschideți școlile. Opriți această absurditate și deschideți școlile!”
Din punct de vedere științific, a fost vocea politicii bazată pe vocea științei, dar presa ne-a spus exact contrariul. Un titlu de la CNN avertiza asupra „primejdiilor evidente ale presiunilor lui Donald Trump de a se redeschide școlile”.
Nu este nevoie să mai spun, Google nu a cenzurat această știre falsă.
Un alt titlu a vorbit despre „logica halucinantă a lui Donald Trump privind redeschiderea școlilor”.
Echipa de campanie nu dorea să o audă, așa că presa nu a vrut să o auziți nici voi.
Mesajul nu putea fi mai clar: Acești copii nu vă mai aparțin. Dacă ar fi copiii voștri, ați putea lua deciziile importante legate de viețile lor. Dar nu sunt. Foștii voștri copii îi aparțin acum lui Tony Fauci. El va lua deciziile privind soarta copiilor voștri în complicitate cu übermama națiunii, Nancy Pelosi.
În iulie, Pelosi a declarat la CNN că administrația Trump „aduce atingere sănătății copiilor noștri” și afirma că „întoarcerea la școală prezintă cel mai mare risc de răspândire al coronavirusului.
Dacă acest lucru nu este criminal, poate că ar trebui să modificăm definiția termenului „crimă”.
Șaizeci de milioane de copii de vârstă școlară au fost afectați de o decizie greșită. Mulț dintre ei vor fi marcați pe viață, dar noi pur și simplu mergem mai departe și le permitem și liderilor politici să meargă mai departe.
Ce se întâmplă când îi încui pe copii în camerele lor, în fața ecranelor și împiedicându-i să aibă contacte cu alți oameni? I s-a pus măcar această întrebare lui Nancy Pelosi? S-a gândit ea oare vreodată la un răspuns?
Potrivit CDC, un total de 522 de copii cu vârste între 5 și 14 ani au murit în urma sinuciderilor în 2017. În aceeași grupă de vârstă, doar 42 de copii au murit de coronavirus anul acesta.
Cum vor arăta cifrele sinuciderilor dacă continuăm să ascultăm sfatul lui Nancy Pelosi despre sănătatea copiilor noștri? Anii viitori vor dezvălui întregul tablou și puteți fi siguri că acesta va fi îngrozitor.
În acest moment, cu date incomplete, iată ce știm. În St. Paul, Minnesota, 40% din elevi au avut media „F”. Echivalent cu „picat”. Puteți fi convinși că profesorii au evaluat cu indulgență, și totuși această cifră a reprezentat dublul eșecurilor față de perioadele normale.
În districtul Fairfax, din Virginia, numărul elevilor de colegii și licee picați a crescut cu 83%.
Numărul elevilor cu dizabilități picați a crescut până la 100% în numeroase școli ale districtului. Iar un număr uriaș de copii nici măcar nu s-a înregistrat pentru orele online.
Aveți copii? Cunoașteți pe cineva care are? Nu învață nimic.
Dacă vreți să vedeți starea de sănătate a societății, priviți spre tineri. Priviți spre școli. Acestea sunt obiective în mod ostentativ neluate în seamă, iar oricine o face este atacat.
Va veni o vreme când vom privi cu rușine la acest moment.