Purtatorul de cuvânt al Ambasadei britanice la Washington declara, în 2006 de la moartea spioanei: "Am încercat să dam de Hall timp de ani de zile, am postat chiar şi anunţuri în ziare. Însă ea era foarte bună în ceea ce făcea şi de asta nu a vrut să fie găsită. Credem că le-a interzis şefilor ei din CIA să spuna celor de la MI6 unde era. În final, am reuşit să dăm peste nepoata ei, singura sa rudă în viaţă, şi astfel am reuşit să ţinem această ceremonie de premiere".

În cadrul unei ceremonii care s-a ţinut la domiciliul ambasadorului francez la Washington, ambasadorul britanic sir David Manning a prezentat public diploma semnată de regele George VI, care i-a fost înmânată nepoatei lui Hall, Lorna Catling. Hall ar fi trebuit sa primească distincţia în 1943.

Născută în Baltimore, Maryland, în 1906, fiica unui bogat patron de cinematograf, Hall vorbea franceza, italiana şi germana. Înainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial, s-a angajat la serviciul de informaţii externe al SUA unde a fost declarată inaptă dupa ce a suferit un accident de vânătoare în Turcia, când pistolul i s-a descărcat în picior. A facut cangrenă, iar medicii, ca să-i salveze viaţa, au fost nevoiţi să-i amputeze piciorul mai jos de genunchi. Hall şi-a numit piciorul de lemn Cuthbert.

În 1939, când a început războiul, a lucrat pe ambulanţă. Când naziştii au invadat Franţa în 1940, a zburat la Londra, unde a fost imediat recrutată de SOE.

Dupa ce s-a antrenat, a început să pună bazele unor reţele de agenţi, lucrând sub acoperire, oficial fiind reporter al New York Post.

În 1942 s-a mutat la Lyon, unde i-a ajutat pe cei care evadau din lagăre să ajungă în Anglia. Când America a intrat în război, a început să le faca probleme naziştilor şi să scape chiar de sub nasul lor de cele mai multe ori.

În 1942, trupele germane s-au înmulţit, iar lucrurile au început să se complice.

Spioana Virginia Hall a trecut Pirineii cu piciorul său de lemn, deşi afară era o iarnă îngrozitoare. În timpul călătoriei, a comunicat cu Londra şi le-a spus agenţilor ca ea este ok, dar "Cuthbert îmi face probleme". Uitând că este vorba despre piciorul ei de lemn, şi cunoscând valoarea sa pentru cauza Aliaţilor, comandaţii i-au răspuns prin radio: "Daca acest Cuthbert îţi face probleme, elimină-l".


Spioana s-a întors din nou în Franţa, unde, chiar sub nasul naziştilor, a pus la punct mai multe acte de sabotaj importante şi a ajutat cu mâncare, bani şi arme trupele de gherila.

După război, spioana a continuat să lucreze pentru CIA şi a refuzat o medalie din partea preşedintelui Truman, spunând că dacă va aparea în public şi-ar dezvălui identitatea. În locul onorurilor publice, ea a fost medaliată discret, în biroul şefului ei, legendarul Bill Donovan.

Din aceleaşi considerente, nici guvernul britanic nu a reuşit să dea de ea.