Într-un articol despre modul în care i-a afectat pe britanici legalizarea căsătoriei între persoanele de același sex, un jurnalist australian face o analiză a impactului pe care l-a avut asupra societății această măsură de redefinire a căsătoriei.

Jurnalistul australian scrie în articolul publicat pe site-ul thespectator.com, despre impactul pe care l-a avut legalizarea căsătoriei întrepersoanele de același sex, de la pierderea locului de muncă și până la interzicerea dreptului la liberă exprimare și religioasă.

„Îndemn fiecare australian să analizeze dovezile, rezultatele și să știe clar pentru ce votează. Dacă ar fi fost vorba doar despre căsătorie, ar fi meritat protejată. Dar este infinit despre mult mai mult”, scrie autorul, potrivit activenews.ro.

În Marea Britanie, legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex s-a făcut printr-o decizie a Parlamentului și nu printr-un referendum.

Iată ce scrie jurnalistul australian:

„În urmă cu patru ani, pe fondul multor incertitudini, 400 de membri ai parlamentului britanic au votat pentru redefinirea căsătoriei în Marea Britanie.

Prim Ministrul de la acea vreme, David Cameron, în ciuda faptului că nu a făcut nicio referire la asta în platforma pre-electorală a partidului său, a declarat că el va fi prim ministrul care a decis soarta căsătoriei.

Acum, a venit rândul Australiei să decidă. Există totuși o diferență. Spre deosebire de Marea Britanie, cetățenii vor fi cei care decid. Toți sunt de acord, indiferent dacă o recunosc sau nu – este o decizie de o semnificație enormă. Prin urmare, pare rezonabil să analizăm consecințele unei potențiale schimbări, în interiorul națiunilor în care s-a făcut anterior o redefinire.

În Marea Britanie, a devenit tot mai clar că redefinirea a afectat mulți oameni, în multe sfere ale societății. La prima vedere, aceste sfere s-au conturat distinct de redefinirea căsătoriei. Cu toate acestea, în urma schimbărilor ulterioare, au arătat că ele sunt în totalitate interconectate.

Actualul Prim Ministru Conservator, Theresa May, a prezentat o serie de propuneri pentru a anula necesitatea consultării medicale înaine de schimbarea de sex. Este suficientă completarea unui formular. Un comunicat de presă al „Ministerului Egalității” a prezentat explicit că scopul acestei propuneri a fost de a „construi pe progresul” căsătoriei între persoanele de același sex.

Jurnalistul Guardian, Roz Kaveney, a spus cu entuziasm că schimbarea de sex este acum „Aproape la fel de simplă ca schimbarea numelui printr-o declarație legală.”

Manifestările „revoluției gender britanice” nu sunt greu de găsit. Regia de transport din Londra a interzis utilizarea cuvintelor „heteronormative”, ca doamnelor și domnilor. Între timp, universitățile din întreaga țară amenință că-i va „marca” pe studenții care continuă să folosească termenii el și ea. În schimb, „pronumele neutre de gen” trebuie folosite uniform.

Acest radicalism al teoriei gender a încântat Stonewall, cel mai puternic lobby LGBT din UK. Sloganul lor Orwellian „Acceptare fără excepție” poate fi văzut pe afișe și anunțuri. Politicienii încearcă să se întreacă unul pe altul în radicalism, în cursa de a fi campioni originali în viitorul front emancipator al „drepturilor transgender”.

S-au întreprins multe acțiuni cu privire la presupusele dispense în UK, menite să asigure credincioșii că li se va permite întotdeauna să rămână fideli convingerilor lor. Patru ani mai târziu, aceeași oameni care au făcut aceste „promisiuni sincere”, lucrează neobosit pentru a le submina. Ministrul Egalității, Justine Greening, a insistat că bisericile trebuie făcute să „Țină pasul cu trendurile moderne”. Asemănător, Președintele Camerei Comunelor, o poziție definită de neutralitatea politică, a spus: „Cred că vom avea o căsătorie egală doar atunci când poți să te căsătorești într-o biserică, dacă vrei să faci asta, fără să fie nevoie să te lupți cu biserica pentru egalitatea care reprezintă dreptul tău.”

În timpul alegerilor generale din acest an, a devenit evident cât de militant este lobby-ul LGBT ca urmare a redefinirii căsătoriei. Ținta principală a fost Tim Farron, liderului celui de-al treilea partid politic din Anglia, Democrat-Liberal. Jurnaliștii au aflat că Faron este un creștin practicant. în fiecare interviu ulterior, au cerut să știe. Credea personal că sexul homosexual este un păcat? Farron practic i-a implorat pe membrii corpului de presă să-i permită să-și păstreze credința personală și convingerile legislative separate. Zeci de ani, a subliniat el, a sprijinit public și legislativ lobby-ul LGBT. De asemenea, a susținut căsătoria homosexuală, votând cu entuziasm pentru ea. Pur și simplu aceste lucruri nu mai erau suficiente. La scurt timp după alegeri, Farron a demisionat. A declarat că acum este imposibil ca un creștin să dețină o poziție proeminentă în politica britanică.

Într-o evoluție dureroasă și în ciuda „crizei de părinți adoptivi” din Marea Britanie, părinții adoptivi aspiranți care se identifică a fi religioși, se confruntă cu piedici. Cei care sunt considerați puțin probabil să „celebreze” homosexualitatea, își văd visul de a deveni părinți compromis. De curând, Înalta Curte a Marii Britanii a decis că un cuplu penticostal nu este eligibil. În timp ce instanța le-a recunoscut reputația de succes și iubitoare de adopție, a decretat mai presus de toate: „Prevederile privind egalitatea în materie de orientare sexuală ar trebui să prevaleze”. Cum a devenit Marea Britanie atât de bizară? Sikhii, musulmanii, evreii și creștinii practicanți, care vor să rămână fideli învățăturilor lor religioase, nu mai pot adopta copii.

În perioada premergătoare votului parlamentar, am asistat la o agresiune aproape de neînțeles. Casa lui David Burrows, membru al parlamentului, un susținător manierat al Coaliției pentru Căsătorie, a fost împroșcată cu excremente. Copiii lui au primit amenințări cu moartea și adresa școlii lor a fost publicată online. În mod similar, realizatorul „conservator” Iain Dale, a promis să dezvăluie public parlamentarii gay care nu au votat pentru redefinire.

Mulți britanici harnici și-au pierdut locul de muncă. Adrian Smith, de exemplu, a fost concediat de către un trust de locuințe din Manchester, pentru că a sugerat că statul „nu ar trebui să-și impună regulile în locurile de credință și conștiință.” Sau Richard Page, concediat pentru `abateri grave`, după ce a spus că pentru copii ar fi șanse mai bune dacă ar fi adoptați de cupluri heterosexuale.

În același timp, contrar asigurărilor guvernamentale „ferme”, întreprinderile mici au fost vizate în mod constant. Instanțele din Irlanda de Nord au decis că brutăria familiei Asher a acționat ilegal. Ce infracțiune a comis această mică afacere? A refuzat politicos să ornamenteze un tort cu un mesaj politic în sprijinul căsătoriei între persoane de același sex. Instanțele au susținut că proprietarii de afaceri trebuie obligați să promoveze cauza LGBT, indiferent de convingerile personale.

Până și Trustul Național, o instituție cu peste 4,2 milioane de membri, a decis să se alăture cruciadei LGBT de agresiune. S-a decis ca fiecare dintre cei 62.000 de voluntari ai Trustului să fie obligați să poarte o insignă în culorile curcubeului. Celor care au spus că preferă să nu poarte așa ceva li s-a transmis că vor fi marginalizați până când vor fi pregătiți să demonstreze public toleranța inclusivă.

Prinvind în retrospectivă, majoritatea tăcută din Marea Britanie a rămas tăcută prea mult timp. Reflectând la redefinire, Ben Harris-Quinney, președintele grupului de analiză Bow, a spus: „În UK, căsătoria între persoanele de același sex a fost promovată ca o chestiune de presupusă toleranță și egalitate. Ceea ce am văzut este cel mai inegal și intolerant efect al oricărei probleme politice din istoria recentă.”

 În Marea Britanie, „educația sexuală” a fost transformată și desfigurată. Programele TV destinate copiilor de trei ani promovează „fluiditatea genului” ca un factor de gândire și individualitate.

În același timp, miniștrii au negat dreptul părinților îngrijorați de a-și retrage copiii din clasele primare. Între timp, „educatorii liberi” îi învață pe copii despre pozițiile sexuale, despre „satisfacția” consumului de pornografie și cum să se masturbeze. Preocupările privind infecțiile transmise sexual și promiscuitatea sunt ridiculizate ca „de modă veche”.

Școlile religioase independente sunt supuse unei presiuni intense. Dame Louise Casey, un consilier guvernamental, a declarat recent că „Nu este în regulă ca școlile catolice să fie homofobe și împotriva căsătoriei gay”.

OFSTED, instituția responsabilă cu evaluarea școlilor, a fost extrem de politizată. În 2013, înainte de redefinirea căsătoriei, OFSTED a vizitat Vishnitz – Școala de Fete Evreiască.

A promovat școala cu laude. Chiar a ținut să evidențieze dedicarea și atenția școlii pentru bunăstarea și dezvoltarea studenților. Patru ani mai târziu, OFSTED a revenit. De data asta a respins promovarea școlii dintr-un singur motiv. Notând din nou că elevii erau „încrezători în gândirea proprie”, raportul OFSTED a subliniat promovarea inadecvată a homosexualității și a schimbării de gen. Ca atare, școala nu a reușit să asigure „o înțelegere deplină a valorilor britanice fundamentale”. Este una dintre cele șapte scoli religioase care se confruntă cu închiderea.

I-am spus unui bun prieten din Partidul Conservator că voi scrie acest articol. A exprimat o îngrijorare reală. Nu am luat în considerare consecințele? Nu am realizat că tot ce am spus în Australia se va afla când mă voi întoarce în UK? „Progresul LGBT este un val de neoprit”. M-a asigurat că este în regulă să cred „în privat” că mariajul este între un bărbat și o femeie. Chiar și el a fost de acord, în privat, că materiile predate în școlile primare sunt exagerate.

Dar s-o spun cu voce tare? S-o și public în ziar? Mi-ar ruina cariera și relațiile personale.

Dumnezeule. Este mult mai importantă instituția căsătoriei și libertatea de gândire, religie și exprimare. Este mult mai important viitorul copiilor noștri, decât orice ambiții naive de carieră pe care aș putea să le am.

Îndemn fiecare australian să analizeze dovezile, rezultatele și să știe clar pentru ce votează. Dacă ar fi fost vorba doar despre căsătorie, ar fi meritat protejată. Dar este infinit despre mult mai mult”, scrie jurnalistul australian.