Săptămâna Mondială a Alergiei 2016, eveniment care se desfășoară până pe 10 aprilie, atrage atenția asupra efectelor schimbărilor climatice în ceea ce privește sezonul polenic, dar și asupr aefectelor pe car ele resimte populația.

Organizația Mondială a Alergiei își propune să crească, în rândul populației, conștientizarea problemelor cauzate de alergiile la polen asupra calității vieții, informează Societatea Română de Alergologie și Imunologie Clinică.

O climă mai caldă aduce bucurie multor oameni dar mai multă suferință celor afectați de polinoza (alergia la polen). Pentru 50 de milioane de persoane doar din Statele Unite ale Americii, primăvara înseamnă strănuturi în rafale, prurit ocular și lăcrimare și congestie. Toate acestea duc la costuri  anuale de 18 miliarde. În alte regiuni ale lumii și în alte perioade ale anului apar alergii sezoniere similare. Conform Studiului Internațional al Astmei și Alergiilor în Copilărie (ISAAC), preponderența alergiei la polen, la copiii de 13 – 14 ani este de 22,1% la nivel global. Organizația Mondială a Alergiei, împreună cu multe din cele  97 de societăți naționale membre, a propus ca temă pentru acest an „Alergiile la polen – Adaptarea la un climat în continuă schimbare” .

 Datele arată că nivelurile de dioxid de carbon din atmosferă sunt în creștere, ceea ce duce la tendințe de încălzire globală; plantele produc mai mult polen, ceea ce duce la mai mult polen în aer și, prin urmare la o expunere mai mare la alergeni. Prelungirea sezoanelor polenice duce la o intensitate crescută a expunerii la alergeni aeropurtați. Alergia la polen și alte alergii, inclusiv alergia la mucegai, cresc în preponderență și severitate peste tot în lume și vor continua să fie o preocupare, pe măsură ce temperaturile se ridică și expunerile cresc.

Cercetătorii au raportat că schimbările climatice dezvoltă simptome suplimentare la persoanele cu alergie la polen. Persoanele care suferă de alergie au început să manifeste simptome cu aproximativ două săptămâni mai devreme decât înainte în ultimii 10 ani. „Datele ne arată că sezonul polenic începe mai devreme, dar nu se încheie mai devreme. Fiecare an este diferit. Observăm un sezon mai lung în principal datorită temperaturilor mai ridicate,“ a spus Mario Sánchez-Borges, Președinte al Organizației Mondiale a Alergiei.

Efecte neplăcute

Alergia la polen diminuează calitatea vieții prin afectarea funcționării din punct de vedere fizic, psihic și social al persoanelor cu alergii. Semnele și simptomele alergiilor la polen cuprind strănuturi repetate de 5 – 10 ori, prurit și scurgeri nazale (rinoree), un accentuat prurit ocular, lăcrimare, congestie nazală, dificultăți în respirație și presiune la nivelul sinusurilor.  De asemenea, pot apărea oboseală, iritabilitate, anxietate, depresie, frustrare și nivel scăzut de energie. Unele persoane care suferă de alergie nu pot purta lentilele de contact. Simptomele alergiei la polen sunt asociate cu costuri economice, precum pierderea productivității în muncă sau a celei școlare.

Este de dorit ca pacienții care suferă de alergii să primească un diagnostic corect și un tratament potrivit. Cel mai bun mod de a gestiona simptomele alergice este acela de a le trata înainte ca ele să înceapă să se manifeste. Specialiștii alergologi au expertiza profesională pentru a ajuta la identificarea și confirmarea alergiilor și de a recomanda tratamente și măsuri preventive de control ale mediului înconjurător pentru a diminua simptomele și pentru a îmbunătăți calitatea vieții.

Răspândirea pe glob a alergiei la polen

Conform studiului ISAAC (International Study of Asthma and Allergies in Childhood , Studiu Internațional al Astmului și Alergiilor în Copilărie), alergia la polen (polinoza) auto-raportată și  întâlnită la copii de 13-14 ani a fost de 22,1% din totalul la nivel mondial. Există diferențe între diferitele regiuni ale globului, astfel: 29,5% în Africa, 23,9% în Asia, 20,1% în zona est-mediteraneeană, 15,8% pe subcontinentul indian, 23,7% în America Latină, 33,3% în America de Nord, 12,3% în nord-estul Europei, 39,8%  în Oceania, și 21,2% în vestul Europei.