Ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, care n-a reușit să gestioneze situația, și-a anunțat demisia pe facebook. Câteva ore mai târziu, președintele Iohannis, s-a arătat profund dezamăgit de prestația lui Alexandrescu și a declarat că situația Operei este un contraexemplu pentru ceea ce înseamnă să conduci un minister, dar și că „puține greșeli au rămas nefăcute la Operă”.


Reacția președintelui Iohannis este firească, mai ales că ea vine după ce, timp de trei săptămâni, ministrul Vlad Alexandrescu nu a găsit nicio soluție de a pune capăt unui conflict care are ca bază ciocnirea unor mentalități și sentimente cu tentă xenofobă. Accentele acestea transpar din toate relatările presei, atât cea din țară, cât și cea internațională. Ieri, pentru a doua oară, The New York Times a acordat spațiu scandalului de la București. Motivul este simplu: prezența unei dintre cele mai apreciate balerine în plan internațional, Alina Cojocaru și a logodnicului ei, titratul coregraf norvegian Johan Kobborg.

„Opera nu este un sanatoriu”

Jurnaliştii de la New York Times au relatat despre ședința de marți de la Operă, când bodyguarzii au interzis accesul unor persoane care îl susțineau pe Kobborg. Ei au scris și că fostul director interimar Tiberiu Soare (n.r. cel care a stârnit scandalul) a condamnat interzicerea accesului în clădirea Operei naţionale a Alinei Cojocaru şi a lui Johan Kubborg, dar par că pun amprenta unui circ absolut atunci când consemnează un comentariu a lui Ioan Holender, românul care a condus Opera din Viena timp de 20 de ani – „Opera nu este un sanatoriu, în primul rând trebuie să mulțumești publicul”. Holender, fost impresar și director artistic, declarase pentru Digi Tv că nu ar trebui tolerate nici refuzul artiștilor de a juca și nici pretențiile unora pentru salarii egale.

Titlurile din presa străină, apărute anterior escaladării conflictului, ar fi trebuit să fie un semnal puternic de alarmă, care cerea o intervenție rapidă a ministrului Culturii. „Compania română de balet îşi pierde vedetele”, titra New York Times, la mijlocul lunii. „Nucleul dur o face pe Cojocaru să plângă” şi „Tulburările de la Opera Română sunt pe cale să stimuleze şovinismul românesc” – au pu blicat două importante siteuri specializate în balet, slippedisc. com şi classissima.com. Din 12 aprilie și până la demisia de ieri, ministrul Alexandrescu nu a găsit însă soluția prin care să liniștească lucrurile între gruparea balerinilor lui Kobborg și gruparea artiștilor, orchestrei și personalului tehnic.

Motivul demisiei ministrului Culturii

Prin textul prin care și-a anunțat demisia, ministrul Vlad Alexandrescu pare că a înțeles că trebuia să se lupte cu niște mentalități comuniste și că nu va fi în stare să o facă: „Cred că, în situația în care forțe dintre cele mai retrograde, ostile schimbării, care se împotrivesc unor mecanisme firești de reînnoire și de întinerire a sectorului artistic și muzeal din România au devenit atât de sonore în spațiul public, reforma pe care am început-o este periclitată și, de aceea, depun în mâinile Dvs., domnule Prim-Ministru, mandatul meu de Ministru al Culturii”.

Scenariul care explică implicarea „pilelor”

Mulți dintre iubitorii operei și ai baletului nu înțeleg cum, atunci când ai niște nume mari pe scena de la București, nume care în capitalele lumii ridică la prețuri exorbitante costul unui bilet, niciun oficial român, nicio autoritate nu poate calma lucrurile la Opera Română. Era vizibil că, având-o pe Alina Cojocaru pe afiș și o trupă de balerini (români și străini) sub coordonarea lui Johan Kobborg, fost balerin principal la Baletul Regal Danez şi Baletul Regal din Londra, viața Operei căpătase altă culoare. Interesul publicului crescuse, biletele se vindeau rapid. Noul director general Tiberiu Soare a avut într-o zi o idee neinspirată. Una dintre primele sale acţiuni a constat în eliminarea de pe site-ul instituţiei a funcţiei de director artistic deţinută de Kobborg.

Acesta a fost punctul de plecare al scandalului: 12 aprilie. Johan Kobborg a demisionat imediat din funcţia de director artistic, iar logodnica lui, Alina Cojocaru, un star mondial al baletului, balerină principală la English National Ballet, a anunţat că nu va dansa în aceste condiții. Rapid s-au format două tabere. Cea potrivnică balerinei și coregrafului au ca reproșuri: salariile mai mici în raport cu artiștii cu contract, faptul că Kobborg vorbește cu ei în engleză, iar Alina are pronunția cu accent „de parcă n-ar fi româncă” și, totodată, faptul că norvegianul și-a adus în trupă numai ”oamenii lui”.

Tiberiu Soare a fost și el înlocuit de ministrul Alexandrescu cu un alt director general interimar, Vlad Conta, apoi s-a implicat și vice-prim-ministrul Vasile Dâncu. Nimic nu a putut rezolva conflictul.

Jurnaliștii de la site-ul flux24.ro vin cu un scenariu interesant, extinzând implicarea „pilelor” și la grupul de artiști care își dorește salarii egale și limbă română în loc de poante profesioniste, care să asigure existența tuturor. Jurnaliștii scriu că agitatori cei mai mari din Opera Română, care au declanșat criza, ar fi trei artiste care au „pile” grele în spate: Oana Andra, fiica lui Nicolae Ulieru, fostul purtător de cuvânt al SRI-ului lui Virgil Măgureanu, Patricia Seymour, fiica lui Traian Chebeleu, fostul purtător de cuvânt al lui Ion Iliescu și Irina Iordăchescu, fiica fostului tenor Dan Iordăchescu. Niciuna dintre ele nu face parte din corpul de balet.