De la jumătatea lunii martie, pe rețelele de socializare circulă un val de postări care fac referire la faptul că ICC, Curtea Penală Internațională, ar fi început urmărirea penală în urma unei plângeri înaintate de către un grup care susținea că serurile de imunizare împotriva coronavirusului încalcă principiile stabilite prin Codul de la Nürnberg  (1947). Știrile false sunt distribuite de persoane care sunt anti-vaccinare, scrie presa internațională.

Este și cazul echipei de peste 10.000 de medici și 1.000 de avocați, care au dat în judecată CDC, OMS și Forumul Davos, în frunte cu doctorul Reiner Fuellmich, invocând faptul că principiile stabilite prin Codul de la Nürnberg au fost încălcate pe fondul pandemiei de coronavirus.

Pe social media circulă fake-news

Standardele impuse prin codul amintit abordează problema tratamentelor aplicate populației în cadrul unor experimente medicale, însă nu menționează nimic cu privire la utilizarea vaccinurilor care au fost testate și care au primit autorizare pentru a fi folosite în cadrul pacienților.

La mijlocul lunii martie a anului 2021, Israel își vaccinase mai bine de jumătate din populație împotriva coronavirusului, statul israelian fiind considerat lider mondial în ceea ce privește campania de imunizare. Mai multe persoane au depus plângeri la instituțiile de procuratură, care semnalează faptul că autoritățile ar fi vinovate de „crime de război”.

Curtea Penală Internațională anunță că nu a dat curs niciunei urmăriri penale

Într-adevăr, Curtea Penală Internațională confirmă că a primit mai multe plângeri pe această temă, însă nu a început nicio urmărire penală în acest sens. În urma fake-news-urilor distribuite pe rețelele de socializare, Curtea Penală Internațională a transmis un comunicat prin care comunică faptul că va urma analizarea plângerilor în cauză, însă nu a început nicio urmărire penală împotriva autorităților.

„Confirmăm că am primit plângeri în acest sens. Așa cum se obișnuiește, vom analiza conținutul plângerilor în conformitate cu Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale, în mod obiectiv. Momentan, primul pas este să stabilim dacă plângerile se referă la încălcarea jurisdicției Curții. De îndată ce vom lua o decizie în acest sens, vom informa persoana care a înaintat plângerea și ne vom motiva decizia”, a transmis Curtea Penală Internațională, potrivit Reuters. 

„Procuratura primește nenumărate plângeri în legătură cu diverse situații de la nivelul întregii lumi în momentul în care se semnalează presupuse crime. Un mesaj de confirmare a primii unei astfel de plângeri nu înseamnă că s-a dat curs unei urmăriri penale în acest sens”, a explicat Curtea Penală Internațională. 

Administrarea vaccinurilor anti-Covid-19 nu încalcă prevederile Codului de la Nürnberg  

Pe Facebook, în special, circulă postări conspiraționiste, parte a unei mișcări anti-vaccinare, care semnalează faptul că vaccinurile împotriva noului coronavirus violează prevederile legale ale Codului de la Nürnberg .

Tribunalul de la Nürnberg (1947), care a judecat crime de război, a stabilit zece principii de care cadrele sanitare trebuie să țină seama atunci când realizează experimente medicale pe oameni. Codul de la Nürnberg a definit un nou etalon în etica medicală în perioada postbelică.

Acestea au fost adoptate după ce pe soldații naziști au fost realizate diverse experimente medicale pentru a le prelungi șansele de supraviețuire pe de o parte, iar pe de altă parte au fost demarate tot felul de proceduri medicale și li s-au administrat diverse medicamente pentru a-i face să fie o rasă superioară celorlalte. Toate aceste experimente medicale au fost realizate fără acceptul militarilor naziști – la astfel de teme se referă și Codul de la Nürnberg. 

Prevederile impuse prin Codul de la Nürnberg nu se referă la administrarea unor vaccinuri testate și autorizate de către instituțiile competente sau la administrarea unui astfel de tratament, potrivit fastcheck.org. 

Cum se realizează experimentele medicale. Ce prevede Codul

Proporția covârșitoare a dovezilor pe care le avem pentru a efectua anumite tipuri de experimente medicale pe ființe umane presupune ca acestea să se conformeze eticii profesiei medicale în general. Cei care practică experimente pe om își justifică vederile prin argumentul că aceste experimente au niște rezultate bune pentru societate, care nu ar putea fi obținute prin alte metode sau mijloace de studii. Totuși, toți pică de acord că anumite principii de bază trebuie respectate pentru a satisface standardele morale, etice și legale:

1.     Consimțământul voluntar al persoanei umane este absolut esențial. Asta înseamnă că persoana implicată trebuie să aibă capacitatea legală de a-și da consimțământul. Ar trebui să fie capabilă să-și exerseze libera alegere, fără niciun fel de intervenție a forței, înșelătoriei, minciunii, constrângerii, șireteniei, sau oricărei alte forme ulterioare de constrângere și convingere; de asemenea, trebuie să aibă o cunoaștere și o înțelegere suficientă a subiectului care să-i permită o decizie în deplină cunoștință de cauză. Acest aspect din urmă necesită ca, înainte de acceptarea unei decizii afirmative de către subiectul experimentului, acestuia să i se comunice natura, durata și scopul experimentului; metodele folosite; toate inconvenientele și consecințele care pot apărea în mod rezonabil; consecințele asupra sănătății sale care pot apărea în urma participării sale la experimente.  Datoria și responsabilitatea consimțământului rezidă în fiecare individ care inițiază, conduce sau este implicat în experiment. Este o datorie și o responsabilitate personală care nu poate fi delegată unei alte persoane fără teamă de consecințe.

2.     Experimentul trebuie să aibă drept scop obținerea unor rezultate bogate pentru binele societății și care nu pot fi obținute prin alte metode sau mijloace de studiu, și să nu fie ceva întâmplător și inutil.

3.     Experimentul trebuie să fie astfel conceput și bazat pe rezultatele experimentelor pe animale și pe o cunoaștere a istoriei naturale a bolii sau a oricărei alte probleme aflate în studiu, ca rezultatele anticipate să justifice experimentul.

4.     Experimentul trebuie condus astfel încât să fie evitate orice suferință fizică și psihică inutilă.

5. Nu trebuie efectuat niciun experiment unde există un motiv apriori în a crede că moartea sau o leziune care îl face pe om infirm să survină; excepție face poate acel experiment în care doctorul este de asemenea subiect.

6.     Gradul de risc țintit nu trebuie niciodată să-l depășească pe acela determinat de importanța umanitară a problemei pe care experimentul o rezolvă.

7.     Trebuie realizate pregătiri și amenajate facilități adecvate pentru a-l proteja pe subiectul experimentului chiar și contra celor mai vagi posibilități de rănire, vătămare sau moarte.

8.     Experimentul trebuie efectuat doar de către persoane calificate științific. Cel mai înalt grad de abilitate și grijă trebuie demonstrat în fiecare stadiu al experimentului de către cei implicați.

9. În timpul experimentului, subiectul trebuie să aibă libertatea de a spune stop experimentului dacă a atins starea fizică și psihică în care continuarea experimentului i se pare imposibilă.

10. În timpul experimentului, omul de știință care conduce experimentul trebuie să fie pregătit în orice moment să îl încheie, dacă are motive de a crede cu bună credință că o continuare a experimentului poate duce la rănirea, la incapacitatea sau moartea subiectului uman.