HUNEDOARA. De mai bine de un deceniu, locuitorii unui sat din nordul judeţului lasă, de trei ori pe săptămână, plase cu bani în gard pentru a primi pâine. Niciodată nu a dispărut nici măcar un leu.

Într-un sat din judeţul Hunedoara, banii stau pe garduri câte trei zile pe săptămână fără să-i fure nimeni. Se întâmplă asta mai ales în zilele de vară.

Oamenii încă mai trăiesc aici din ceea ce le oferă pământul. Totuşi, nu le oferă destul grâu, aşa că pâinea trebuie să şi-o cumpere. Fac acest lucru într-un mod rarisim în România: îşi lasă plasele agăţate în porţi, cu banii pregătiţi pentru şoferul maşinii de pâine, care trece prin sat de trei ori pe săptămână.

Localnicii ne-au rugat să nu dăm numele satului

Este situat în zona de nord a judeţului Hunedoara şi e locuit doar de români. A scăpat, în anii ’50, de tăvălugul cooperativizării. Comuniştii nu au reuşit să-i învingă pentru că au fost uniţi. Oamenii îşi aduc aminte că morarul din sat a fost cel asupra căruia au fost puse cele mai mari presiuni: bătăi, ameninţări, copii gata să fie daţi afară din şcoală. Morarul a rezistat, şi ceilalţi localnicii i-au urmat exemplul.

Satul moţesc e, dovedit lucru, o comunitate aparte, aşa că lăsatul banilor în plase nesupravegheate li se pare un lucru absolut firesc localnicilor. Oamenii spun că se întâmplă asta de mai bine de 10 ani şi nu a dispărut vreodată niciun măcar un leu.

La insistenţele localnicilor şi ale autorităţilor, reporterii EVZ au decis să nu facă public numele satului deoarece oamenii se tem ca nu cumva acest loc binecuvântat de Dumnezeu să fie împânzit de hoţi.

"Lăsăm plasele cu bani în câteva locuri din sat"

Undeva, mai sus de centrul localităţii, pe peretele unui şopru de lemn (anexă gospodărească - n.r.) amplasat lângă drum, Ana Feier îşi face de lucru cu vreo patru plase. În fiecare pune câte un bileţel pe care scrie: "Două pâini simple", "Patru pâini feliate", "Trei pâini şi trei covrigi", "Două pâini feliate". Iar lângă bileţel, oamenii nu uită să pună şi banii necesari. S-ar cam aduna vreo 30 de lei, risipiţi în cele patru sacoşe. Plasele sunt apoi puse în cui, iar femeia dă să se întoarcă spre gospodăria ei, nu înainte de a răspunde, oarecum mirată, când este întrebată dacă nu-i e teamă că va rămâne şi fără bani, şi fără pâine.

"Cum să să întâmple aşe ceva? Nu s-o întâmplat niciodată şî iaca-s mai binie de opt ani de când aşe primim noi pita. Nu-i domnule nicio problemă. Şi dacă pui bani mai mari în plasă, că nu ai mărunţi, şoferul de pe maşînă îţi pune câtă pită scrie pă bilet şi-ţi lasă şi restu’ tăt în plasă", spune Ana Feier.

La acelaşi loc de lăsat plasele apare şi o tânără. Doina Pădurean (25 de ani) ne explică de ce a apărut acest sistem de "homedelivery" pentru pâine. "Mai ales vara, oamenii pleacă de dimineaţă la câmp. Nu au pe cine să lase acasă să cumpere pâine, aşa că lăsăm plasele cu bani în câteva locuri din sat, unde opreşte maşina şi rezolvăm problema. Singura grijă e să le punem mai sus, să nu ajungă câinii la ele", ne lămureşte Doina Pădurean.

Tânăra mai spune că, atunci când nu e foarte frig, unii localnici se mai adună în punctele unde ştiu că opreşte maşina de pâine şi iau direct produsele de care au nevoie. Când este ger însă, se procedează la fel ca-n zilele de primăvară sau de vară, când sunt plecaţi pe câmp.

Nu rămâne nimeni dator

Maşina cu pâine vine în sat lunea, miercurea şi vinerea, de la o brutărie situată la vreo zece kilometri distanţă. Tot timpul se întâmplă asta în jurul orei 12.00. Când are multe plase lăsate la primit marfa, pe un traseu de doar doi kilometri, şoferul Dorel Dărău (51 de ani) face 12 opriri.

"Când au văzut că suntem punctuali, oamenii au câştigat încredere. Apoi, pâinea cumpărată de la noi costă 2 lei, însă aceeaşi pâine, la magazin, poate ajunge şi la 2,8 lei. Şi nu s-a întâmplat să-mi rămână cineva dator. Dacă data trecută cineva mi-a rămas dator cu 20 de bani, acum, o să vedeţi, primul lucru pe care-l face îmi dă datoria şi abia dup-aia îmi dă banii pentru pâine. Astăzi sunt şi ceva plase lăsate la poartă, sunt şi oameni care stau adunaţi să ia pâinea în mai multe locuri, dar mai ales vara, sunt multe plase singure lăsate la cumpărături de pâine. E un lucru normal care se întâmplă, doară oameni suntem", conchide Dorel Dărău.

"Şi dacă pui bani mari în plasă, şoferul de pe maşînă îţi pune câtă pită scrie pă bilet şi-ţi lasă şi restu’, tăt în plasă.", ANA FEIER, localnică

CORECŢI

Două furturi în decurs de 10 ani

Nici hoţi şi nici câini vagabonzi nu prea sunt prin sat. Dacă-i întrebi pe localnici când a avut loc ultimul furt, toţi amintesc de o ceată de corturărese care a intrat în curtea unui localnic şi l-au lăsat fără pensia de 700 de lei, cu vreo doi-trei ani în urmă.

Celălalt furt despre care se povesteşte s-a petrecut cu aproape 10 ani în urmă, când tot nişte romi apăruţi în plimbare prin sat au intrat într-o casă şi au luat un "alain-delon", iar vestea a circulat repede prin sat.

"Noi între noi nu ne furăm. Mai pleacă vreun vecin cu săptămânile, ne lasă cheia de la casă şi când se-ntoarce nu găseşte mişcat niciun fir de pai. Nu să întâmplă aşa ceva la noi, ăştia care suntem din sat", spune Valeria Sicoe, o femeie în vârstă de 73 de ani.