Pe 25 octombrie, în multe comunități din România și din alte regiuni ale Europei de Est, este celebrată sărbătoarea Focul lui Sumedru. Este o tradiție străveche, dar, încă neuitată. Această sărbătoare este adesea cunoscută și sub numele de „Sâmedru' sau „Sângiuz,” și aduce în prim-plan elemente complexe de tradiție, simbolism și semnificație spirituală.

Sărbătoarea Focul lui Sumedru. În trecut, Sumedru era considerat patronul oilor și al vitelor, iar această sărbătoare marca momentul încheierii pășunatului la munte și aducerea animalelor înapoi în sate pentru iarna care venea.

Semnificația tradiției Focul lui Sumedru

Cu timpul, Sâmedru a devenit un simbol al schimbării și al trecerii de la sezonul cald la cel rece.

Un aspect central al Focului lui Sâmedru este focul în sine. Cu o săptămână înainte de sărbătoare, oamenii încep să strângă lemne pentru un imens foc de tabără.

În seara de 25 octombrie, aceștia se adună în jurul focului pentru a-l aprinde, într-o ceremonie plină de însemnătate. Focul este un simbol al purificării și al transformării. Se crede că atunci când focul este aprins, Sâmedru, personificarea iernii, este învins și lasă locul lui Moș Nicolae, care aduce cadouri copiilor. Focul înseamnă, deci, înnoire și speranță în mijlocul frigului și întunericului iernii.

Focul lui Sumedru reprezintă un simbol al ciclurilor naturii

De asemenea, sărbătoarea Focului lui Sâmedru este o ocazie de adunare a comunității. Oamenii vin să participe la aprinderea focului și să petreacă împreună în jurul lui. În multe locuri, acest moment este însoțit de dansuri, muzică tradițională și bucate specifice sezonului rece, precum coliva sau plăcinte cu brânză dulce.

Într-un context mai larg, Focul lui Sumedru reprezintă un simbol al ciclurilor naturii și al rezilienței umane. În timp ce iarna aduce cu sine dificultăți și frig, Focul lui Sumedru amintește că există mereu o speranță de înnoire și de renaștere. Tradițiile legate de această sărbătoare sunt un testament al capacitații umane de a face față schimbărilor și de a găsi lumină în mijlocul întunericului.

Focul lui Sâmedru. Tradiții și obiceiuri

Această sărbătoare aduce în prim-plan o serie de obiceiuri vechi și semnificații profunde legate de tranziția de la toamnă la iarnă. Unul dintre cele mai cunoscute și distinctive obiceiuri ale Focului lui Sumedru este aprinderea unui imens foc de tabără. Cu mult timp înainte de sărbătoare, oamenii încep să strângă lemne și să pregătească locul pentru acest foc. Aprinderea focului are un caracter sacru și simbolic. Focul reprezintă victoria luminii asupra întunericului, a caldurii asupra frigului și a vieții asupra morții.

Cei care participă la acest ritual strigă „Hai la Focul lui Sumedru'. Mai mult decât atât, se mai spune din bătrâni că cei mai curajoși dintre oamenii prezenți care vor sări peste foc vor fi sănătoși tot anul.

Un alt obicei important este cel al colacilor și plăcintelor specifice acestei sărbători. Gospodinele pregătesc cu grijă aceste bunătăți pentru a fi împărțite cu celor prezenți, și nu numai, în timpul sărbătorii.

Căsătorii de Focul lui Sâmedru

Alte tradiții specifice ajunului de Sfântul Dumitru, în seara Focului lui Sumedru fac referire la cei care vor să se căsătorească anul următor. Pentru acest lucru, ei trebuie să sară peste foc.

Doamnele și domnișoarele prezente pregătesc coșuri cu mere, prune, nuci, struguri și le împart celor prezenți.

După cum mai scrie sursa citată anterior, când focul este spre sfârșit, oamenii iau câte un tăciune și îl aruncă în grădina proprie pentru a avea un an roditor.

Oamenii din comunitățile rurale stau cu ochii pe oi în această noapte de Sumedru. Aceștia le urmăresc „somnul” pentru a vedea dacă ovinele dorm împreună sau răsfirate. Dacă dorm împreună, grămadă înseamnă că iarna va fi grea, dacă sunt răsfirate, atunci iarna va fi ușoară, scrie avantaje.ro.