Sursa foto: Iakov Filimonov | Dreamstime.com
Paștele a fost un prilej de petrecere, pentru credincioși, din cele mai vechi timpuri. Dincolo de componenta spirituală sărbătorii, românii așteptau, cu nerăbdare, această zi, pentru că urma după o lungă perioadă de post, în care principalele feluri de mâncare erau fasolea, cartofi fierți, prazul și mâncarea de varză acră.
Un anume Leonida S. Georgescu povestea prin 1920 cum se petrecea Paștele la jumătatea secolului XIX, pe la Ploiești. Informațiile au fost publicate într-un volum intitulat „Viața la Ploiești - Din vremea fanarioților până în perioada interbelică”, editat de istoricul Lucian Vasile. Conform sursei citate, sărbătoarea Paștelui era așteptată cu nerăbdare, dat fiind că venea după o perioadă lungă de post în care oamenii mâncau doar fasole, varză acră, praz, cartofi fierți sau copți sau murături. Iar toate acestea se preparau fără untdelemn, untdenucă sau ulei. Conform pravilelor bisericești, mâncarea cu ulei era socotită un păcat.
În săptămânile dinaintea Floriilor se credincioșii se mai „stricau”, amestecând ulei în unele mâncăruri sau adăugând dietei de post diverse preparate de pește sau asemenea.
„Boierii se mai înfruptau cu raci, scoici sau mînătărci. Halvaua se aducea de-a dreptul din Constantinopol, iar untdelemnul, vândut pe atunci în burdușe de piele de bivol era foarte ieftin și bun, nelipsit de la mesele tuturor”, se arată în carte.
În Săptămâna Mare se revenea la postul serios și toată lumea mergea la biserică, fiindcă lipsa era observată, comentată și criticată. La finalul postului, înainte de Înviere, credincioșii se spovedeau și se împărtășea, de la cei mai bogați, până la oamenii de rând.
Cum arăta masa de Paște
Urma noaptea de Înviere, iar mai apoi duminca Paștelui care începea cu slujba religioasă, „a doua Înviere”, la biserică și se înfățișau acolo cu cele mai bune haine pe care le aveau
„În dimineața Paștilor, după ieșirea de la biserică, lumea se îngrămădea să felicite pe boieri și să le sărute mâinile (...) Îndată după ieșirea de la biserică, toată lumea se așeza la masa de praznic pe care se găsea și la cel mai sărac mielul pomenit din bătrâni, ieftin pe atunci. Pe toate mesele se vedeau ouă roșii și încondeiate, plăcinte, cozonaci de casă, colaci, baclavale, cofeturi și acadele”, se mai arată în volumul scris de istoricul ploieștean.
Voie-bună și petrecerea continua și luni, „a doua zi de Paște veneau la boieri la masa de prânz lăutarii care le cântau cele mai alese cântece naționale, de pe vremuri și după masă li se dădeau ouă roșii și li se plătea cu galbeni. În urma lor veneau vizitii, argații, slugile, feciorii și li se dau ouă și bacșișuri. Apoi veneau ursarii, jucând ursul, și boierii îl puneau pe țigan să se ia la luptă cu ursul, în hazul tuturor”.
Recomandările noastre
