Sfânta Muceniță Agata s-a născut în anul 235 în cetatea Panormos (Palermo de azi) din Sicilia, la jumătatea secolului al III-lea, într-o familie de neam ales. Izvoarele afirmă că era foarte frumoasă și foarte bogată.

Cerută de soție de consulul Siciliei, Quintian, fata îl refuză, afirmând că și-a dedicat viața cu totul lui Hristos. Era în perioada în care împăratul Decius (249-251) emisese decretul prin care toți creștinii trebuiau să renunțe la credința lor sau să fie uciși.

Quintian poruncește ca fata să fie adusă în Catania la judecată, sperând ca frica de moarte să o determine să îl accepte de bărbat. În Catania, consululul o închide la o anume curtezană Afrodisia.

Aici, fata este ispitită cu petreceri fastuoase la care erau invitați tineri frumoși care ar fi trebuit să o corupă. Zadarnic, însă.

Afrodisia se dă bătută și îl anunță pe Quintian că fata este de neclintit. Mânios, dregătorul o dă pe Agata pe mâna călăilor.

Chinurile la care este supusă sunt cumplite. Printre altele, i se smulg sânii cu niște clești de fier.

Cu răni groaznice, fata este închisă peste noapte în celulă, urmând ca torturile să fie reluate a doua zi. Peste noapte, însă, este vindecată în mod minunat. Iată ce scrie Sinaxarul:

„La miezul noptii i s-a aratat Sfântul Apostol Petru, cu chipul bătrân și cinstit, purtând în mâinile sale multe doctorii: «Iată, eu stăteam și priveam la tine în ceasul acela când ai răbdat chinurile și am cunoscut că este cu putință să se tămăduiască pieptul tău; pentru aceea am și venit aici».

„Sfânta muceniță Agata a răspuns: «Eu niciodată n-am obișnuit trupul meu cu nici un fel de doctorie, și acum mi se pare că nu se cade a strica obiceiul cel bun, păzit din tinerete».

„Bătrânul i-a zis: «Și eu sunt creștin și nădăjduiesc să te tămăduiesc; am venit la tine, deci nu te rușina de mine».

„Sfânta i-a răspuns, zicând: «Tu ești bărbat, iar eu fecioară, deci cum voi putea ca fără de rușine să-mi descopăr pieptul înaintea ta? Voiesc mai bine să rabd înainte durerea rănilor mele, decât să mă golesc înaintea ochilor bărbătești. Mulțumescu-ți, cinstite părinte, căci pentru mine ai venit aici, vrând să tămăduiești rănile mele, însă să știi că doctoriile cele făcute de oameni nu se vor apropia de trupul meu niciodată».

„Iar bătrânul i-a zis: «De ce nu voiești să te tămăduiesc?»

„Sfânta a răspuns: «Am pe Domnul meu Iisus Hristos, Care le tămăduiește pe toate și care, cu voia și cu cuvântul Său, ridică pe cei căzuți. Acela, de va voi, poate să mă mântuiască și pe mine, roaba Sa cea nevrednică»

„Apostolul a zâmbit putin și i-a zis: «Acela m-a trimis la tine, fecioară, pentru ca eu sunt Apostolul Său; deci, fii acum tămăduită».

„Zicându-i acestea, s-a făcut nevăzut. Sfânta Agata, privind apoi la trupul său, a văzut că toate rănile erau tămăduite.”

Văzând-o a doua zi de dimineață complet vindecată de toate rănile și la fel de neclintită în credința pentru Hristos, Quintian a poruncit o altă serie de cazne, așa că Agata a fost întinsă pe un pat de cuie și cărbuni încinși.

Atunci, s-a produs un mare cutremur de pământ și oamenii speriați i-au cerut consulului să nu o mai chinuie pe fecioară.

Agata a fost târâtă înapoi în temniță, unde a căzut în genunchi, a ridicat mâinile spre cer, i-a mulțumit lui Dumnezeu pentru că i-a dat răbdare să rabde patimile și i-a cerut să o ia la El. În acel moment, și-a dat duhul.

Era 5 februarie 251 și Agata avea doar 16 ani.

Cetățenii Cataniei au înmormântat-o cu alai mare. Printre numeroșii oameni care au condus-o la groapă, a apărut și un tânăr străin, de o frumusețe nepământeană, cu o suită de o sută de scutieri. A pus în racla Agatei o tăbliță de piatră și apoi s-a făcut nevăzut.

Pe tăbliță scria:

„Minte cuvioasă, cinste lui Dumnezeu și patriei izbăvire.”

Oamenii au înțeles atunci că acela erau îngeri veniți să îi aducă un omagiu muceninței lui Dumnezeu.

Agata este ocrotitoarea femeilor cu cancer la sân.