Sandra Izbaşa a demonstrat ieri, în finala de la sol, că gimnastica românească are încă resurse pentru a da mari campioane.
Bucureşteanca în vârstă de 18 ani a cucerit aurul cu un exerciţiu superb, care i-a ridicat în picioare pe cei 14.000 de spectatori, dintre care 90 la sută erau americani şi chinezi!
Sandra, care a plutit prin aer pe muzică grecească, a primit nota 15,650, cea mai bună a ei în concursurile de la Beijing. Podiumul a fost completat de două americance, Shawn Johnson (15,500 puncte) şi de campioana la individual compus Nastia Lukin (15,425 puncte). După ce la imn a lăcrimat uşor („Cum să nu plâng? E munca mea...“), Sandra a păşit în zona mixtă vorbind la telefon cu preşedintele Traian Băsescu.
Antrenorul Nicolae Forminte era entuziasmat de succesul elevei sale, dar a ţinut să spună că Sandra nu e o surpriză decât pentru ageamii: „Ne aşteptam să ia medalie la sol!“. Forminte, care a fost felicitat telefonic şi de Octavian Belu, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Sport, nu ştia dacă va mai continua la lot: „Trebuie să mă consult şi cu familia, să treacă întâi competiţia... Vorbim acasă. Oricum, problemele de fond rămân: nu mai sunt gimnaste pentru selecţie! În ciclul olimpic viitor vor fi şi mai puţine...“
După ce a terminat convorbirea cu preşedintele, care i-a spus că o aşteaptă la Cotroceni şi că l-a făcut mândru că e român, Izbaşa era toată un zâmbet. Fericirea avea chipul ei. Ne-a mărturisit, sigură pe sine, planurile de viitor: „Nu mă las de gimnastică! Mai fac o mie de ani, cât m-o ţine sănătatea. Vreau să prind şi Olimpiada de la Londra!“.
Sandra a intrat ultima în concursul de ieri. Un avantaj, spune ea: „Îmi place aşa, şi la Europene am intrat ultima şi am câştigat. Şi la antrenamente îmi place să fac ultima exerciţiul. Nu m-am uitat însă la evoluţiile celorlalte fete. O singură dată, la o chinezoaică (n.r. - Cheng Fei), am ridicat din greşeală privirea şi am văzut pe ecran că a greşit...“.
Conflict cu Bela Karoly
„Ştiam că am un exerciţiu bun, îl fac de ani de zile“, s-a confest Sandra. „Dar să nu credeţi că n-am avut emoţii: înainte de ultima diagonală tremuram toată. Era o presiune enormă. La final, după reacţia din sală mi-am dat seama că am fost cea mai bună!“.
Fostul mare antrenor român Bela Karoly, stabilit în SUA, a declarat pentru presa americană că „nota Sandrei a fost umflată. Românii sunt foarte buni la arbitraje“. Ironic, Nicolae Forminte i-a întrebat pe jurnaliştii români: „Cine mai este Bela Karoly?“, iar Sandra Izbaşa a răspuns, peste umăr: „Un nimeni“.
Recomandările noastre
