sandale din neolitic
sursa: universitatea din Barcelona O echipă de cercetători de la Universitatea din Alcalá și de la Universitatea Autonomă din Barcelona a analizat 76 de obiecte, inclusiv coșuri, ciocănele și sandale, care au fost descoperite de mineri în urmă cu două secole, în timp ce se aflau în peștera liliacului, Cueva de los Murcielagos, se arată într-un comunicat de presă al școlii din Barcelona.
Cercetătorii au confirmat recent că un set de sandale a fost descoperit într-o peșteră cu lilieci de lângă Granada, Spania. Inițial au fost găsite în secolul al XIX-lea. Acum se crede că ar putea avea o vechime de până la 6.200 de ani. Potrivit unui studiu publicat în Science Advances.
Datarea relevă dovezi ale existenței cesteriei - meșteșugul străvechi al confecționării coșurilor. În comunitățile de vânători-culegători din sudul Europei în perioada mezoliticului și la începutul neoliticului. Atunci când societățile au început să treacă la modul de viață agricol. Cam ca la Caracal, ar spune glumeții.
Oamenii de știință au observat anterior că oasele descoperite în aceeași peșteră ar fi putut fi modificate pentru a fi folosite ca unelte și căni de băut. Au folosit datarea cu Carbon 14, care permite oamenilor de știință să determine vârsta unui material organic. Astfel cercetătorii de la Alcalá și UA Barcelona au stabilit că cele 76 de obiecte au o vechime cuprinsă între 6.200 și 9.500 de ani.
Ne puteți urmări și pe Google News
Sandale din Neolitic, cochetărie și design
Au existat dovezi de împletituri de coșuri care datează de zeci de mii de ani. Dar împletirea coșurilor nu era legată de societățile de vânători-culegători din mezolitic. Era mai degrabă asociată cu un stil de viață sedentar prin intermediul unei culturi agrare care a dominat perioada neolitică.
„Calitatea și complexitatea tehnologică a împletiturilor de coșuri ne face să punem sub semnul întrebării presupunerile simpliste pe care le avem despre comunitățile umane dinainte de sosirea agriculturii în sudul Europei”, a declarat Francisco Martínez Sevilla, cercetător la Universitatea din Alcalá, în comunicatul de presă.
Sandalele au fost confecționate din espart zdrobit, ceea ce ar fi putut permite ca încălțămintea să fie flexibilă, potrivit studiului. Se crede că un set de sandale are „un mic grup de fibre” care ar fi putut avea rolul de a intra între primul și al doilea deget de la picior, potrivit studiului - la fel ca și cureaua găsită la șlapi. Cercetătorii au identificat, de asemenea, o „împletitură fixată la mijlocul sandalei” care ar fi putut fi pusă în jurul gleznei.
Cea mai timpurie dovadă de încălțăminte
„Acest set de sandale reprezintă, prin urmare, cel mai timpuriu și mai amplu ansamblu de încălțăminte preistorică. Atât în Peninsula Iberică, cât și în Europa, fără egal la alte latitudini”, se arată în studiu. Potrivit studiului, unele dintre sandale prezentau semne că au fost purtate. În timp ce altele păreau nefolosite, ceea ce sugerează că unii indivizi aveau haine pregătite pentru momentul în care erau îngropați.
„Obiectele de espart din Cueva de los Murciélagos reprezintă cel mai vechi și cel mai bine conservat set de materiale din fibre vegetale din sudul Europei cunoscut până în prezent”, a declarat María Herrero Otal, cercetător și coautor al studiului.
„Diversitatea tehnologică și tratamentul materiei prime documentate demonstrează capacitatea comunităților preistorice de a stăpâni acest tip de meșteșug, cel puțin începând cu 9.500 de ani în urmă, în perioada mezolitică.”, a concluzionat acesta.
Recomandările noastre
