O poveste memorabilă din fotbal s-a petrecut la data de 25 decembrie 1937, cu mulți ani înainte de tradiționalul „Boxing Day”. Sam Bartram, goalkeeperul echipei engleze Charlton, a rămas singur-cuc în pe teren, într-o ceață densă, fără să aibă habar că meciul se încheiase.
Meciurile de fotbal din Anglia s-au disputat chiar și în ziua de Crăciun, cu stadioanele arhipline. Însă, acest lucru a ținut doar până în anul 1959, deoarece, nu de puține ori, oamenii nu se mai înghesuiau în acea zi sfântă la stadion, iar transportul în comun se rărise. Astfel a apărut „Boxing Day” (26 decembrie), o sărbătoare a Marii Britanii pe care o respectă majoritatea statelor membre ale Commonwealth, iar fotbalul din Regat se joacă și acum fără încetare în a doua zi de Crăciun.
Până la sistarea partidelor oficiale care se disputau în ziua de Crăciun, un eveniment memorabil a avut loc în 1937. Pe 25 decembrie s-a abătut asupra Anglie o ceață atât de densă încât jocurile etapei au fost amânate, mai puțin duelul dintre Chelsea Londra și Charlton Athletic, dar nu se cunoaște motivul. Meciul s-a disputat pe „Stamford Bridge”, dar, în minutul 61, atunci când scorul era de 1-1, arbitrul a fluierat sfârșitul disputei, din cauza ceții. Pe teren nu se mai vedea nici măcar un metru în față, conform informațiilor presei din Albion. Totuși, meciul nu s-a încheiat pentru Sam Bartram, portarul celor de la Charlton, care avea să stea în poartă încă un sfert de oră, după ce se fluierase finalul partidei. Bartram stătea „în priză”, pe linia porții sale, așteptând ca Chelsea să atace.
„Imediat după începutul meciului, ceața a început să se îngroașe cu rapiditate la capătul celălalt al terenului, trecînd peste capul lui Vic Woodley, care apăra poarta lui Chelsea, și se îndrepta spre mine. Arbitrul a întrerupt meciul, iar apoi, în timp ce vizibilitatea devenise mai bună, l-a pornit din nou. Dominam meciul categoric și am început să disting din ce în ce mai puține figuri în timp ce noi atacam serios poarta lui Chelsea.
Umblam de colo-colo pe linia porții mele, fericit să știu că îi sufocam pe cei de la Chelsea în jumătatea lor de teren. „Probabil că băieții le arată câteva lucruri Pensionarilor”, gândeam eu, îngâmfat, în timp ce băteam din picioare ca să le încălzesc. Totuși, în mod evident, nu reușeam să înscriem pentru că niciun jucător nu venea la jumătatea terenului, pentru repunerea mingii în joc, așa cum se întâmplă după ce marchezi. Timpul trecea. M-am hotărât să ies de câteva ori până la marginea careului, străduindu-mă să văd ceva prin ceața care devenea din ce în ce mai groasă cu fiecare minut scurs. Nu reușeam să văd nimic. Apărarea lui Chelsea era cu siguranță numărată în picioare, alergată sănătos de băieți.
După mult timp, o figură a ieșit din cortina de ceață trasă peste ochii mei. Era un polițist care se holba uimit la mine. Era clar că nu se aștepta să mă vadă. ~Ce Dumnezeu cauți aici?~, a spus suspinând. ~Meciul a fost oprit acum un sfert de oră. Nu mai e nimeni pe stadion~. Și, în timp ce îmi făceam drum spre vestiare, colegii mei de la Charlton, ieșiți deja din dușuri, se tăvăleau de râs”, scria Bartram în autobiografia sa.
În ciuda acestui episod amuzant, Sam Bartram este o legendă a fotbalului din Anglia. A jucat toată cariera sa la Charlton Athletic, echipă pentru care a strâns 579 de prezențe. (FOTO: fourfourtwo.com)
Recomandările noastre
