George Brăiloiu, omul de afaceri care a cumpărat toate documentele lui Cioran vândute la Paris, spune că a aflat de licitaţie cu o zi înainte de desfăşurarea ei, în timp ce asculta radioul în maşină.

George Brăiloiu, cel care i-a ajutat pe iubitorii de Cioran să răsufle uşuraţi, cumpărând toate documentele licitate la casa "Binoche et Giquello", declară, într-un interviu acordat "Evenimentului zilei", că a plătit de două ori mai mult decât îşi propusese pentru cele 123 de piese scoase la vânzare.

Omul de afaceri, patron al companiei KDF Energy, afirmă că va dona întregul fond documentar statului român, după ce îşi va face fotocopii de pe piesele achiziţionate, şi că, înainte de a decide instituţia în gestiunea căreia va lăsa scrierile lui Cioran, va consulta mai mulţi specialişti.

Joi seara, în sala luxosului hotel Drouot din Paris, brokerul angajat de Brăiloiu a uimit asistenţa oferind 405.000 de euro pentru întregul lot al documentelor disputate. După vreo 20 de ore, uimirea din încăperea unde s-a ţinut licitaţia s-a mutat la Bucureşti: cei mai puternici competitori ai licitaţiei au descoperit că erau români, urmăriseră acelaşi scop şi că, timp de patru ore, plusaseră continuu unul împotriva altuia, storcându-se de bani în beneficiul "Binoche et Giquello" şi al necunoscutului vânzător al manuscriselor.

"Ne-am bătut ca chiorii! Dacă ştiam că şi celălalt concurent e român, nu mai mizam atât", spune Mireille Rădoi, şefa Bibliotecii Centrale Universitare (BCU), într-o declaraţie acordată EVZ - confirmând relatarea făcută, de la faţa locului, de un jurnalist RFI. BCU a participat la licitaţia de joi, în consorţiu, alături de TVR, cele două societăţi având un buget reunit de 80.000 de euro pentru misiunea aducerii acasă a Cioran-ului românesc. Citiţi, mai jos, interviul acordat pentru EVZ de către George Brăiloiu şi reacţia lui Mireille Rădoi, în momentul conştientizării faptului că cel mai înverşunat adversar al său de joi-seara fusese cineva care voia, de asemenea, să aducă documentele la Bucureşti.

EVZ: Domnule Brăiloiu, când aţi aflat de această licitaţie şi cum aţi hotărât să participaţi la ea? George Brăiloiu: Cu doar o zi înainte. Mă aflam în maşină şi, la radio RFI cred, era un interviu cu un oficial francez, un expert sau un filolog, care critica statul român. Vorbea despre importanţa fondului scos la vânzare şi despre pericolul ca acesta să fie împărţit în mai multe loturi. Era clar că se va licita pentru fiecare obiect şi că fiecare adjudecător îşi va lua câte-o bucăţică de acolo.

Deşi nu ştiam unde se ţinea licitaţia, am luat hotărârea să particip. Având logistica necesară - KDF Energy este o companie de trading - ne-am mişcat destul de repede: a doua zi dimineaţă am reuşit să îndeplinim toate condiţiile impuse de regulamentul licitaţiei şi am angajat un broker de la Paris pentru acest eveniment.

Ce oră era când ascultaţi acea emisiune la radio? Era în dimineaţa zilei de dinainte de licitaţie.

Publicul a catalogat pasivitatea statului român faţă de această licitaţie ca pe o atitudine iresponsabilă. Cum aţi văzut dumneavoastră lipsa de implicare a autorităţilor? Nu comentez deciziile instituţiilor statului. Am simţit o dezamăgire... Pentru că, la nivel bugetar, sumele vehiculate nu reprezentau mulţi bani.

Până la ce sumă eraţi dispus să mergeţi? Să ştiţi că mi-am cam depăşit bugetul... Avusesem pregătiţi 200.000 de euro şi s-a ajuns la 405.000 de euro, plus comisioanele percepute de casa de licitaţie: 25% din suma licitată. Practic s-a ajuns la 500.000 de euro.

Aţi participat la licitarea fiecărui obiect în parte sau doar la întregul lot? Am licitat pentru fiecare obiect. Am vorbit timp de patru ore la telefon. Pe unele le-am pierdut, apoi le-am recuperat...

Cât timp v-a trebuit să hotărâţi că veţi cheltui dublul sumei stabilite iniţial? Asta s-a petrecut în timpul licitaţiei... E o decizie pe care o iei pe loc. Am hotărât să merg. Nu mai conta. Eram hotărât să câştig!

Cum v-aţi simţit în timpul licitaţiei, dumneavoastră, un broker profesionist? Am fost emoţionat. Era foarte multă tensiune. Au fost instituţii care îşi doreau mult unele manuscrise. Au fost uni versităţi străine, oameni interesaţi de anumite obiecte.

Într-o declaraţie pe care aţi dat-o la scurt timp după licitaţie aţi spus că sunteţi "pasionat de Cioran". Cum se face că un om de afaceri ca dumneavoastră, eminamente activ, e pasionat de un scriitor ca Cioran, care face elogiul inactivităţii? Am citit Cioran când eram mai tânăr, ca orice om care mai citeşte cărţi. Nu e vorba de operă... Decizia mea a fost de a aduce acest fond documentar în România. Nu să-l iau pentru mine - ca pe un activ - şi să-l ţin în biblioteca familiei. Ideea mea a fost să-l cumpăr şi să îl aduc în ţară. De aceea am supralicitat şi am cumpărat absolut toate piesele de la Paris. Repet, rolul meu a fost strict de a aduce aceste manuscrise în ţară.  Aţi fi participat la licitaţie dacă era vorba despre manuscrisele unui alt scriitor? Nu ştiu ce să zic. Nu mi-am propus lucrul ăsta. Evenimentele au fost de o asemenea natură încât am avut posibilitatea financiară să particip la licitaţie.

Cei care l-au ştiut bine pe Cioran cunosc faptul că el şi-a dorit ca aceste manuscrise să ajungă la Biblioteca Judeţeană "Astra" din Sibiu. Cui le veţi dona? Ministerului Culturii, Bibliotecii Naţionale sau luaţi în calcul cedarea lor, direct, către Biblioteca "Astra"? Cu siguranţă, o să mă consult cu oamenii care au un cuvânt de spus despre subiectul acesta. Toate instituţiile enumerate de dumneavoastră aparţin statului român. E mai puţin important la care dintre ele vor ajunge. Important este ca ele să fie bine păstrate şi ca la ele să aibă acces cei pentru care prezintă interes. La ora asta, nu ştiu care a fost dorinţa lui Cioran sau care sunt instituţiile care pot să gestioneze cel mai bine un astfel de fond documentar.

Nu veţi păstra nici măcar un obiect dintre cele achiziţionate? Obiecte n-o să păstrez. Nu le-am cumpărat ca să le păstrez, nu sunt colecţionar. O să fac însă fotocopii. Îmi doresc să am documentele în fotocopie, iar originalele o să le predau.

Un cititor de pe forumul evz.ro vă recomanda "să fiţi atent cui le donaţi să nu fiţi nevoit, la anul, să le cumpăraţi din nou de la Paris"... Nu comentez. Astea sunt răutăţi româneşti. Instituţiile despre care vorbim sunt instituţii serioase, să nu confundăm planurile!

Publicul vă consideră acum un erou. Când aţi făcut această achiziţie, v-aţi gândit că veţi dobândi acest tip de glorie? Evident că nu. Eu nu m-am dus acolo să-mi fac un nume de erou. Am participat la licitaţie, în secret, telefonic. Nici nu voiam să mi se cunoască numele. S-a aflat, însă, de la brokerul din Franţa, care, la un moment dat, a spus că eram din Statele Unite... Evident, o neînţelegere... Toată lumea era agitată. Toată lumea pierdea... Nu se ştia cine e cel care cumpără. Până la final, brokerul meu adjudecase 80% dintre piese şi erau oameni veniţi cu mandat ferm, din diverse colţuri ale lumii, să câştige măcar un obiect al lui Cioran... Toată lumea voia să ştie cine este cel în numele căruia, în ultimul act, fusese cumpărat tot fondul documentar. Presa din Franţa voia să ştie cine e, unde vor ajunge piesele. Aţi mai făcut vreodată un astfel de gest?Nu.

Desfăşuraţi acţiuni filantropice?Da. Dar nu vreau să vorbesc despre ele.

"Avusesem pregătiţi 200.000 de euro şi s-a ajuns la 405.000 de euro, plus comisioanele percepute de casa de licitaţie: 25% din suma licitată. Practic s-a ajuns la 500.000 de euro." GEORGE BRĂILOIU, om de afaceri

SUPRALICITARE. Diploma de bacalaureat a lui Emil Cioran - al cărei preţ de catalog era 600 de euro - a fost adjudecată cu 8.000 de euro FOTO: BINOCHE-RENAUD-GIQUELLO.COM DE PATRU ORI PREŢUL DE CATALOG

Mireille Rădoi, şefa BCU: "Ne-am bătut ca chiorii!"

Suma la care casa de licitaţii "Binoche et Giquello" a înstrăinat documentele aparţinând epocii româneşti a lui Emil Cioran depăşeşte de patru ori preţul de start al întregului lot. Ansamblul fondului Cioran era evaluat, iniţial, la circa 100.000 de euro şi a fost cumpărat cu 405.000 de euro.

Câteva exemple: diploma de licenţă a filosofului a fost adjudecată cu 17.000 de euro, deşi era evaluată la 600 de euro, diploma de bacalaureat a fost vândută cu 8.000 de euro, deşi preţul ei de pornire fusese tot 600 de euro, iar manuscrisul "Schimbării la faţă a României" (incomplet) a fost cedat cu 20.000 de euro - cu toate că preţul său iniţial era 800 de euro (!).

Dintr-un reportaj publicat pe rfi.ro, semnat de jurnalistul Luca Niculescu, reiese că principalii competitori ai licitaţiei au fost George Brăiloiu şi consorţiul format de Biblioteca Centrală Universitară (BCU) şi TVR - ambii participând prin telefon. Practic, cei doi actori români ai licitaţiei au fost cei care au "aruncat în aer" preţul obiectelor vândute.

"Ne-am bătut ca chiorii. Dacă ştiam că şi celălalt concurent e român, nu mai mizam atât. Organizatorii nu se aşteptau ca preţul documentelor să depăşească 200.000 de euro", a spus, pentru EVZ, directoarea BCU, Mireille Rădoi.

Manuscrisele şi obiectele lui Emil Cioran au ajuns în circuitul comercial după ce cumnata filosofului, Eleonora Cioran (83 de ani), a decis să le vândă. Dezvăluirea a fost publicată, în premieră, de EVZ şi a fost confirmată, pentru Hot- News.ro, de Gabriel Liiceanu. Nu se ştie însă cine a fost vânzătorul final al manuscriselor, cel care le-a scos la mezat prin intermediul casei "Binoche et Giquello" şi către care vor merge cei 405.000 de euro. KDF ENERGY

Comerţ cu "indulgenţe" pentru emisiile de CO2

George Brăiloiu, 42 de ani, este proprietarul KDF Energy, companie specializată în tranzacţionarea certificatelor de emisii poluante de CO2 - piaţă la care România a fost racordată odată cu aderarea la UE. Între 2008 şi 2009, KDF Energy şi-a însutit încasările, ajungând, de la o cifră de afaceri de circa 900.000 de euro, la una de 100 de milioane de euro.

Firma lui Brăiloiu este prezentă în România, Grecia, Bulgaria şi Cipru, dar şi în Ţările Baltice, fiind principalul agent economic cu acest profil din sud-estul Europei. Sintetizând natura acestei pieţe, potrivit legislaţiei UE, fiecărei societăţi industriale care eliberează noxe în atmosferă i se atribuie un număr de certificate de emisie de CO2 - corespunzător volumului de gaze pe care are voie să-l deverseze. Când o companie îşi reduce activitatea, poate vinde certificatele pe care le are în surplus. Când şi-o extinde, trebuie să cumpere. Relaţia dintre cerere şi ofertă e mediată de traderi de tipul KDF Energy.