Salvatore Garau, născut în Sardinia, a terminat Academia de Arte Frumoase din Florența în 1974. Însă din 1977 a făcut parte , ca baterist, din trupa de rock progresiv „Stormy Six‟. Trupa s-a destrămat în 1983 iar Garau a realizat că, de fapt, el este artist plastic. A avut mai multe expoziții, iar în 2009 a avut expoziția proprie la Muzeul de artă contemporană din Saint-Etienne, Franța. Lucrările sale au fost extravagante.

Dar s-a făcut remarcat pentru lucrarea sa Io Sono. Potrivit lui Salvatore Garau, lucrarea sa imaterială intitulată „Io Sono”, (Eu sunt) există. Prin spiritul creatorului său, prinde viață. El a justificat existența operei sale prin filozofie și prezența lui Dumnezeu.

„Vacuumul nu este altceva decât un spațiu plin de energie și chiar dacă îl golim, conform principiului incertitudinii lui Heisenberg, vidul are o greutate. Prin urmare, are o energie care se condensează și se transformă în particule. Care este în noi. La urma urmei, nu-i dăm formă unui Dumnezeu pe care nu l-am văzut niciodată?”

„Io Sono” a fost vândut pe 18 mai la o licitație organizată la Milano de casa de licitații Art-Rite. Prețul de pornire a fost stabilit la 6.000 de euro. Concurența acerbă între mai mulți cumpărători a dus prețul până la 15.000 de euro. Cumpărătorul sculpturii imateriale a primit un certificat de garanție și originalitate a lucrării.

Identitatea cumpărătorului nu este cunoscută, dar artistul din Sardinia i-a dat instrucțiuni stricte. Lucrarea trebuie instalată într-o casă privată, într-o cameră goală. Centrul încăperii trebuie rezervat sculpturii, într-un spațiu de 150×150 centimetri, nici mai mult nici mai puțin.

Dar această operă lui Garau face parte dintr-un un șir de evenimente. În 29 mai, la New York, în fața a „Federal Hall”, la intrarea în districtul financiar a luat ființă o altă lucrare, „Afrodite Piange”.

Cercul este locul unde este sculptura imaterială „Afrodite Piange”

„Este o sculptură imaterială care există doar prin voința artistului. Este o lucrare realizată doar din aer, care prinde contur grație imaginației observatorului, dar mai presus de toate cu impact asupra mediului zero și care nu poate fi reprodusă pe web: spre deosebire de arta digitală a NFT-urilor, sculpturile lui Garau nu sunt o aglomerare de pixeli, nu sunt o imagine, ci negarea imaginii”, scrie Institutul Cultural Italian din New York, care a contribuit la plasarea ei.
Institutul Cultural Italian din New York, a declarat că „Afrodite Piange” este a treia de acest gen, ea făcând parte dintr-un ciclu de șapte lucrări care vor lua ființă în mai multe orașe de pe glob.

Artistul este cunoscut și pentru expoziția sa anterioară, „Buddha în contemplație”, prezentată în februarie anul trecut în Piazza Della Scala din Milano.

Salvatore Garau declară că lucrările sale sunt un exemplu de libertate, deoarece nu trebuie să solicite permisiunea municipalităților pentru a se instala în spații publice, nu implică transport, întreținere sau supraveghere și pot fi proiectate și create de pe canapeaua de acasă.

Și totuși, „Hainele cele noi ale împăratului‟, nu este un basm.