Stațiunea feerică din inima Transilvaniei. Pare desprinsă din Stăpânul Inelelor

Salina Turda. Sursa: arhiva EVZ

Stațiunea este considerată cel mai spectaculos subteran modelat de oameni, din lume. Modernizată cu fonduri europene, aceasta oferă peisaje feerice și cure balneare unice, grație aerosolilor și ionilor de sare.

Salina Turda, cunoscuta stațiune de tratament, se găseşte în spectaculoasa zonă Durgău-Valea Sărată din Turda. Intrarea se face din str. Salinelor 54A sau prin intrarea principală situată în centrul turistic Salina-Durgău, situat pe Aleea Durgău.

O istorie glorioasă

La Turda a fost exploatat zăcământul de sare din timpuri străvechi, dar exploatarea sistematică a zăcământului începe în perioada ocupaţiei romane (106-274d.C.). Sarea era exploatată de către romani în camere piramidale de 17-34 m adâncime si 10-12 m lăţime. Primul document în care este menționată Ocna a fost emis de cancelaria maghiară în anul 1075.

La 1 mai 1271 se dăruia capitalului Episcopiei de Transilvania „ocna de sare de la Durgău-Turda”. În timpul stăpânirii maghiare, s-au deschis la Durgău 4 ocne subterane: Mina Katalin, Mina Horizont, Mina Felsö-Akna şi Mina Iosif (Joseph).

La sfârşitul secolului al XVII-lea, mina de sare intră sub administraţia austriacă. În această perioadă au fost deschise 5 ocne subterane: Mina Tereza, Mina Anton, Mina Clujeana, Mina Rudolf şi Mina Ghizela. Salina de la Turda, renumită ca una din cele mai importante saline ale Transilvaniei, începe să decadă după 1840, datorită concurenţei salinei Ocna Mureş.

În 1853 încep săpăturile galeriei de acces Franz Josef, finalizate la sfârşitul secolului XIX. Exploatarea sării a fost sistată definitiv în anul 1932. După închidere, Salina Turda începe o epocă de uitare, până în timpul celui de-al Doilea Război mondial, când populaţia oraşului o folosește ca adăpost. În anul 1992, a fost redeschisă pentru public ca obiectiv turistic, dar și curativ.

A fost complet renovată. Acum are un aspect magnific

Cu sprijin financiar de la Uniunea Europeană, în anul 2008 încep lucrările de modernizare ale salinei, reintrând în circuitul turistic din ianuarie 2010. În perioada ianuarie 2008 - ianuarie 2010 a avut loc un amplu proces de modernizare, care a creat o nouă înfăţişare magnifică şi o funcţionalitate extinsă a Salinei Turda.

Mina Rudolf de la Salina Turda încântă turiștii. Sursa foto: Salina Turda

În Mina Rudolf există acum o sală de concerte, teren de sport, bowling, minigolf, dar şi o gondolă imensă. S-a montat inclusiv un ascensor. În Mina Terezia s-a construit un debarcader pe lac cu bărci, cu care turiştii pot efectua o plimbare de vis pe lacul salin.

Tot în perimetrul Salinei, Complexul Balnear Potaissa oferă o experiență inedită, bazinul cu apă sărată fiind ideal pentru curele balneare – profilactice, terapeutice și de recuperare.

Program de funcționare: Luni-Duminică între orele 09:00 - 19:00, ultima intrare la ora 18:00. Un bilet costă 50 lei de luni până vineri, respectiv 30 lei pentru pensionari, elevi și studenți. Sâmbătă, duminică și de sărbătorile legale, un bilet are prețul de 60 de lei, respectiv 30 lei pentru pensionari, elevi și studenți. Pentru doritori sunt puse la dispoziție și abonamente.

Oază de sănătate în bolile pulmonare

Salina Turda are un microclimat care favorizează terapiile recuperatorii în diferite afecţiuni interne. Astfel, prezența aerosolilor de sare și a ionilor, ca și umiditatea relativă sunt benefice în tratamentul unor boli ca rinita alergică, rinosinuzita cronică, polipi, faringite, traheo-bronșite, pneumonii,  astm bronşic, bronhopneumopatie cronică obstructivă, dar și al unor afecţiuni cutanate ca eczema sau dermatitele atopice.

Mina Rudolf din cadrul Salinei Turda este o feerie pentru turiști. Sursa foto: Salina Turda

Procedurile de speleoterapie se efectuează de preferinţă în intervalul orar 9-14, pe o durată de 14-18 zile (7- 10 zile la copii), potrivit salinaturda.

În împrejurimile Turdei pot fi admirate și alte obiective pitorești precum Rezervația naturală Cheile Turzii, Castrul roman Potaissa, construit în anul 168, în timpul împăratului Marcus Aurelius, Biserica Șovagăilor sau mormântul lui Mihai Viteazul.