Jurnalistul Constantin Dinu scria în cronica sa despre cartea „Sacrificiu pentru NATO” că, „volumul de faţă se impune ca un contraargument solid la adesa părerii unora, deloc puţini la număr, că militarii românii din forţele NATO care îndeplinesc misiuni în mai multe zone de conflict ale lumii ar fi nişte aventurieri ori tinerei teribilişti influenţaţi de superproducţiile holywoodiene care îşi riscă viaţa contra unor sume considerabile „într-un război care nu este al României”.

Că lucrurile nu stau deloc aşa se desprinde în mod evident din paginile cărţii de faţă, dar şi din relatările presei din care aflăm, mai des decât ne-am  dori-o, că militari români au fost victime în unele din teatrele de război, aşa cum avea să se întâmple în mai 2011 şi cu plutonierul adjutant principal Marius Apostol, episod tragic din viaţa acestuia care înţeleg că va face obiectul unui volum ce urmează să apară în viitorul apropiat.

Cei rutinaţi în lecturarea puzderiei de cărţi scoase de Editura Militară cu mulţi ani în urmă, în care memorialistul conjunctural impunea naraţiunii un epic grandios în centrul căruia se plasa pe sine în postura de neînfricat soldat universal care doboară sumedenie de inamici şi salvează vieţile a mii de camarazi, vor avea surpriza să constate că în “Sacrificiu pentru NATO” lipseşte cu desăvârşire obişnuita frazeologie eroico-grandilocventă, nu pentru că faptele ostaşilor noştri nu ar avea doza lor de eroism, ci pentru că nu acesta a fost scopul lucrării. Nu este o carte de aventuri, de acţiune, ci povestea unor tineri abia trecuţi de 20 de ani, aproape nişte copii, cu dramele lor mai mici sau imense (cum se va vedea către final), constrânşi la o maturizare forţată de către conjuncture nefericită, de conştientizarea ideii de concubinaj cu moartea, dar şi de sordidele meschinării şi injusteţi ale unora dintre conaţionali, ofiţeri cu grad superior.

În plus, cartea lui Marius Apostol se constituie într-o relatare aproape singulară asupra importanţei activităţii geniştilor, poate cei mai desconsideraţi dintre militari, pe care nu şi-au exersat abilităţile nici istoricii, nici scenariştii caselor de producţii cinematografice.

Însă mai mult decât orice, din şi printre rândurile volumului „Sacrificiu pentru NATO”, unii dintre nedumiriţii naţionali ar putea pricepe în ce fel îţi poţi sluji patria acţionând pe un front străin, aşa să le-ajute Dumnezeu, acesta fiind şi unul dintre personajele principale ale cărţii veteranului Marius Apostol.”