Să scoatem “ștecherul” din priză și vom vedea realitatea, adevărul, nu virtualul impus a-l vedea
Moto:
“Monah este cel ce se roagă pentru întreaga lume, monah este cel despărţit de toţi şi una cu toţi. Iubirea nu e supusă timpului, puterea ei dăinuie pururea. Lumea dăinuie mulţumită rugăciunii, dar când rugăciunea va slăbi, lumea va pieri.” Sf. Siluan Athonitul
Ardealul nostru a fost dintru începuturi ogor bun, născător de măiestre suflete, români plămădiți de Cer cu Frumosul cumințeniei Firescului în cuibarul inimii. În ceasuri ca cele pe care le traversăm astăzi, de gândire anarhica uneori, simțire matrixială deseori, trăiri îngenuncheate cu tremurânde urcușuri și înălțări de frunte către Cer, să avem curajul de a întinde curat și cu demnitate aripile cugetului sănătos, just. În atâtea repetate călătorii în Munții adânciți de taine ai Apusenilor, Monahul Rafail Noica, Bătrânul Munților ne-a fost gazdă și Părinte. Voi lăsa aici, mărturie, temelie, sfredelitor adevăr, dar și rost și sămânță de bucurie, cuvântul Părintelui Rafail Noica împărtășit la Limours, Franța, octombrie 2017:
“Rugăciunea este și cuvântul pe care îl zic, dar și fapta pe care o fac! Devenirea noastră este o devenire întru A Fi. Ieșind din ceea ce numesc bârlogul meu, simt ca pe o povară vremea în care suntem. Vremea noastră este vreme cumplită cu probleme parcă fără răspuns, situații inexplicabile, înnodări din cele mai cumplite. Si nu deznădăjduiți, dar să ne așteptam la mai rău, nu deznădăjduiți dar să știți că în fiecare clipă Dumnezeu Cel nevăzut, cel inexistent, Cel „de neînduplecat” este cu noi aici, nu numai în spațiul din jurul meu, ci și în inima mea și nu există încercare pe care ne-o îngăduie Dumnezeu fără să ne dea și o cale de ieșire. Ce cale de ieșire nu știu, dar Domnul să ne călăuzească și în situații inexplicabile.
Și în fundul iadului de te afli, nu deznădăjdui. Și stăpânitorul lumii acesteia vrea să ne arate că nu putem scapă de el sub nici o formă. Acuma cu organizarea asta, cu sateliții, cu chestii care ne urmăresc și prin care suntem urmăriți nu avem cum să scăpăm. Și mai mulți mi-au povestit despre niște filme pe care le-au văzut. Unul se numea principiul dominoului. Și filmele arătau că dacă ochiul lumii ăsteia e pe tine, nu ai cum să scapi, și până la urmă se termină cu catastrofă, cu moartea. Și, când îmi povesteau simțeam cum panica intră în mine, dar observam un lucru, în niciunul din filme nu se vorbea de Dumnezeu. Niciunul nu a zis Doamne.
Eu cunosc trei cazuri și unul pe care îl cunosc personal, într-o viață de zeci de ani de iad, când persoana a ajuns la punctul de nebunie, de a se sinucide, dar în loc să facă asta a zis Doamne! și imediat s-a schimbat viața acelei persoane. Și am observat în filmele astea, în duhul lumii acesteia care vrea să ne convingă că stăpânitorul lumii acesteia este atotputernic, „de mine nu scapi”. Nu! Avem o alternativă pe care nu ne-o pune înainte duhul lumii acesteia, să strigam la Dumnezeu! Dar, de acuma, în marele necaz singura scăpare este Dumnezeu! Câtă vreme nu suntem în Dumnezeu, suntem în iad! Ce este iadul? Este o devenire...nedevenindă! Acolo rămăi.
In realitate, de-a lungul istoriei, niciodată n-a fost o scăpare sau o soluție fără Dumnezeu, dar Dumnezeu cel blând ne-a lăsat să ne vedem de treburile noastre chiar dacă noi am crezut că din deșteptăciunea noastră a venit scăparea sau am avut noroc și am găsit soluția asta, și nu ne dăm seama că Dumnezeu a rânduit acea situație, și ne-a lăsat să credem așa. Dar nu a fost, de-a lungul istoriei, când o soluție găsită să nu fi fost de Dumnezeu. „A că a venit un milionar și mi-a dat o sumă de bani și am scăpăt din situație”. Dumnezeu, de la întemeierea lumii, știind ce aveam să trăiesc, a pregătit un milionar care să vină și să-mi dea. Dar să nu uităm să mulțumim lui Dumnezeu și să conștientizam aceasta.
Recomandările noastre
