Geta Olăroiu a decis să rămână în Portugalia după ce a primit o bursă de doctorat pentru trei ani. Sprijinită de soţul ei, care a urmat-o peste hotare, tânăra a luptat pentru visul de a studia în străinătate şi acum în sfătuieşte pe toţi cei care împărtăşesc acest vis să nu le fie frică şi să încerce. Aceasta a mai declarat că şi-ar dori o carieră peste hotare, deoarece şansele de reuşită sunt mult mai mari.

Întrebată care este părerea ei despre români, aceasta a declarat că îi consideră “bine pregătiţi,  muncitori şi am încredere deplină în puterea, isteţimea şi iscusinţa lor de a reuşi. Nicio ţară şi niciun popor nu e mai presus decât altul, nu sunt egali, ci sunt diferiţi. Iubesc România cu bune şi cu rele. Aştia suntem. Este loc şi de mai bine, doar că trebuie să fim uniţi”.

Evenimentul Zilei: Când ai plecat în Portugalia şi de ce ai ales această destinaţie pentru a emigra? Geta Olăroiu: Am plecat din România deoarece am dorit foarte mult să-mi continui studiile şi datorită faptului că am vrut să fac acest lucru peste hotare. Am aplicat la diferite oferte de burse pentru doctorat.

Am obţinut o bursă de doctorat în Portugalia, pentru o perioadă de trei ani. Astfel, eu şi sotul meu am plecat să ne stabilim în Portugalia, în noiembrie 2007. În România eram Reprezentant Medical, o slujbă bine plătită, dar vreau să menţionez că nu era ceea ce doream şi activam doar că nu am găsit ceea ce căutam, adică un doctorat fără relaţii şi la care chiar să faci ceva cercetare. Vreau să precizez că am plecat din ţară după ce am încercat tot ce a fost posibil să pot să-mi urmez visul. Ca să îmi îndeplinesc visul în ţară ar fi trebuit să mă degradez şi să fac compromisuri prea mari.

Cum a decurs plecarea ta? Totul a fost organizat. Am ştiut ceea ce va urma, dar sigur că au existat emoţii şi un pic de nesiguranţă. A fost neprevăzut că m-au luat în Portugalia, deoarece a fost singura ţară în afară de Marea Britanie unde am aplicat. Dar pentru că nu am avut succes să obţin o bursă în UK şi pentru că doream să îmi dau demisia cât mai repede din serviciul avut, am acceptat această oferta.

Am avut un interviu înainte, de fapt mai multe, dar pe cel final l-am susţinut în Portugalia şi la trei săptămâni am plecat pentru un contract de trei ani. Ca să obţin acest post am aplicat constant pe o durată de un an şi am avut mai multe interviuri. Ca să concluzionez pot spune că a fost o perioadă destul de dificilă, dar ideea este că am vrut foarte mult şi nu contează cât a durat, ci doar că s-a întâmplat.

Care au fost persoanele care te-au ajutat cel mai mult? Soţul meu m-a susţinut mult în decizia luată, iar când am ajuns în Portugalia am fost ajutaţi de colegi, de coordonatoarea mea. Geta Olăroiu, împreună cu soţul ei Cât de dificil a fost să începi o nouă viaţă? Sigur ca au fost momente dificile, începând cu decizia de a părăsi ţara şi sfârşind cu adaptarea la o nouă cultură, o viziune diferită asupra vieţii, dar dacă am acceptat acest lucru, ideea e să mergi înainte fără regrete. Acum este destul de prematur să afirm că lucrurile s-au aşezat, deoarece după terminarea acestui contract trebuie să o iau de la capăt, cu găsirea unui nou loc de muncă. Dar pe ansamblu, situaţia este destul de mulţumitoare.

Ai resimţit statutul de imigrant? Acest fapt este inevitabil şi normal. Ceea ce este supărător este faptul că eşti discriminat, catalogat inferior. Acest lucru depinde de persoanele cu care vii în contact, deşi marea lor majoritate este influenţată de media şi de părerea negativă care e promovată la adresa românilor.

Care este cea mare reuşită a voastră în Portugalia? Deoarece soţul meu şi-a dat demisia din ţară unde era Account Manager, pentru a mă însoţi, a fost destul de dificil să îşi găsească un serviciu pe măsura experienţei lui. După un an de aşteptări, lucrează în sfârşit, pe un post cu studii superioare şi este o mare reuşită. Ai regretat decizia de a pleca? Au existat momente de regret, sigur că da. Dar dacă este să alegi din două rele, alegi răul cel mai mic, nu-i aşa? Ce îţi lipseşte cel mai mult? Rudele care sunt încă în ţară, prietenii şi amintirile. Iar aici nu voi putea găti niciodată mâncare tradiţională românească.

Te-ai gândit să te mai întorci în România? Dorinţa de a ne întoarce există, dar nu acum asta e sigur. Poate după 10 ani. Personal, aş dori să îmi realizez o carieră peste hotare, fie că este în Portugalia sau în altă ţară, deoarece şansele sunt mai mari de a reuşi în visul dorit.

Care este sfatul tău celor care se gândesc să emigreze? A lucra în altă ţară, pentru mine, e asemănător cu a lucra în alt oraş din România, doar că e un pic mai provocator. Deci, sprijin românii care vor să încerce acest lucru şi chiar îi felicit, deoarece nu consider că a pleca din România e o laşitate.

(20:39)