Fără un loc de muncă stabil, cu un job part time și cu venituri puține, bărbații sunt cei care produc ruptura într-o familie, unde femeia este exact opusul, adică are independență financiară și asigură veniturile familiei. În cele din urmă, spun sociologii, femeia ajunge să introducă acțiunea de divorț și să se separe de soțul ”trântor”.

Iar acest scenariu, spune profesoara de sociologie Alexandra Killewald, de la Universitatea Harvard, este unul tot mai des întâlnit în lumea modernă. Asistăm, practic, la a doua sau a treia fază de emancipare a femeii. Sursa sus menționată a realizat un studiu pe 6.300 de familii, cu vârste cuprinse între 18 și 55 de ani.

Studiul indică faptul că unul dintre motivele de divorț se referă la imposibilitatea bărbatului de a asigura independența financiară a familiei sale, aceștia fiind predispuși la divorț, mai repede decât un bărbat care are loc de muncă și merge la serviciu.

”În timp ce soțiile contemporane nu trebuie să îmbrățișeze rolul femeilor tradiționale de a rămâne căsătorite, soții se confruntă cu un risc mai mare de divorț atunci când nu îndeplinesc rolul persoanei care întreține familia, fiind angajați cu normă întreagă.

Deși o mare parte din responsabilitatea pentru negocierea echilibrului muncă-familie revine femeilor, rezultatele mele sugerează un mod în care așteptările privind genurile și rolurile familiale, dar și responsabilitățile, afectează și viața bărbaților: cei care nu reușesc să aibă un job cu norma întreaga se confruntî cu un risc sporit de divorț”, a precizat profesoara.

Sociologii au fost obișnuiți să analizeze doar comportamentul femeii în cadrul unui divorț, studiul făcut de profesorul de la Harvard, a studiat și bărbații.

Deși schimbarea rolurilor de gen le-a oferit femeilor o mai mare flexibilitate în ceea ce privește forța de muncă, fără a-și pune în pericol căsătoriile, studiul indică faptul că bărbaților nu li s-a acordat o libertate similară. „Adesea, atunci când savanții sau mass-media vorbesc despre politicile de muncă-familie sau de echilibru muncă-familie, ei se concentrează mai ales pe experiențele femeilor”, a spus Killewald.

În ceea ce privește implicațiile politicii studiului, Killewald a spus că cercetarea ei ar putea ajuta ghidarea factorilor de decizie care iau în considerare impactul social al politicilor care oferă sprijin financiar femeilor necăsătorite.

„Pentru că nu consider că cuplurile au mai multe șanse să divorțeze atunci când femeile sunt mai capabile să se mențină financiar în caz de divorț, sprijin financiar public – pentru femei divorțate și alte grupuri – cum ar fi creditul pe impozitul pe venit ( EITC) sau Programul suplimentar de asistență în nutriție (SNAP), este puțin probabil să crească ratele de divorț „, a spus Killewald.