La şapte ani de la trecerea în nefiinţă a jurnalistului Valentin Păunescu, a fost lansat, aseară, în prezenţa unora dintre membrii familiei, a prietenilor de-o viaţă şi a colaboratorilor din presă, volumul ”Privind înapoi cu luciditate”.
Peste 700 de pagini de articole şi corespondenţe externe ale reputatului jurnalist sunt tot atâtea pagini de experienţă şi de istorie modernă a presei româneşti, pe care Valentin Păunescu a scris-o în perioada 1990-2003 la ”Curierul Naţional”, publicaţie căreia i-a conferit identitatea şi profilul în presa românească.
Alături de fiica jurnalistului, Andreea Păunescu, la evenimentul de lansare care a avut loc aseară, la Librăria ”Mihail Sadoveanu” din Capitală, au fost prezenţi Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, profesorul universitar Paul Dobrescu, criticul literar şi profesorul Valeriu Râpeanu, cel care a alcătuit şi a prefaţat acest volum, jurnalistul Robert Turcescu, care şi-a făcut debutul în presă în 1993, cu părul lung, blugi tăiaţi şi ”experienţă ioc”, în redacţia lui Valentin Păunescu, dar şi numeroşi foşti şi actuali jurnalişti ai ”Curierului Naţional”. Profesorul universitar Paul Dobrescu şi-a amintit de omul de presă Valentin Păunescu, dar mai ales de prietenul Valentin Păunescu, de care îl leagă tinereţea în presă şi, aşa cum spune el, lecţia despre ce înseamnă o familie unită.
Pentru Valeriu Râpeanu, Valentin Păunescu înseamnă ziaristul de politică externă care privea consecinţele fiecărui act politic indiferent pe ce tărâm s-ar manifesta, un fin observator care nu neglija să comunice reacţiile celor ce reprezentau ţara. ”Înainte de a fi un mare comentator de politică externă, Valentin Păunescu a fost un mare jurnalist sportiv”, au fost de accord toţi cei prezenţi la lansare.
Început cu articolul ”Lumea colorată de pe strada Gherghiţei”, datat vineri, 7 decembrie 1990, un articol de culoare locală bucureşteană din zorii democraţiei româneşti, volumul ”Privind înapoi cu luciditate” se încheie cu o corespondenţă din Berlin, din septembrie 2003, numită ”România şi Germania” şi publicată miercuri, 1 octombrie 2003. Cu acest articol, Valentin Păunescu a semnat încheierea prezenţei sale în presa românească. Pe 1 aprilie 2004, jurnalistul pierdea acerba luptă pe care o dusese ani buni cu boala.
”Viaţa ne-a apropiat, viaţa, nu ideile. La un moment dat, când lucram împreună la ”Curierul Naţional”, el fiind patronul ziarului, iar eu redactor-şef, au fost nenumărate momentele în care gândeam diferit. Ajunseserăm însă la o armonie a contrariilor”, îşi aminteşte şi Adrian Vasilescu. Acesta nu poate uita un titlu dat de Valentin Păunescu unui articol despre rolul Băncii Naţionale în economia românească: ” Asurzitoarea tăcere a guvernatorului”. Biografie
Valentin Păunescu s-a născut pe 21 august 1933, în Valea cu Apă, judeţul Gorj. A urmat cursurile Facultăţii de Filosofie a Universităţii Bucureşti. În 1955, a debutat în gazetărie la "Steagul roşu", unde a lucrat ca redactor până în anul 1957. În lunga sa carieră jurnalistică, Valentin Păunescu a fost reporter şi redactor la "Sportul" (1958-1967), "Libertatea" (1967-1968), "Scânteia" (1968-1989). Între 1989-1990, a lucrat în redacţia ziarului "Adevărul" din Bucureşti, după care a plecat la cotidianul "Curierul Naţional", unde a lucrat timp de 15 ani ca director general. Ca şi alţi ziarişti sportivi din România sau din alte ţări, ca Tudor Vornicu, Ion Margineanu, Iuri Jukov ("Pravda") sau Fraţii Alsop (S.U.A.), Valentin Păunescu a trecut, după 1971, în zona problematicii internaţionale.
Ziaristul care a relatat atât de la Olimpiada din Mexic şi Campionatele Mondiale de Fotbal din Mexic, cât şi de la alte competiţii europene, a fost corespondent al ziarului "Sport Zurich", al mai multor publicaţii din America Latină, sau al ziarelor "Nep Sport" şi "Naroden Sport".
A fost membru executiv al Federaţiei Internaţionale a Editorilor de Ziare, membru fondator al Congresului mondial al directorilor de ziare, membru de onoare al Societăţii Interamericane a Presei şi al Clubului "Primera Plana" din Ciudad de Mexico. Valentin Păunescu a fost decorat cu "Ordinul Rio Branco", una dintre cele mai mari distincţii braziliene.
Recomandările noastre
