Moscovei îi lipsesc resursele necesare extinderii teritoriale a conflictului din Ucraina, a subliniat Iulian Chifu, directorul Centrului pentru Prevenirea Conflictelor și Early Warning, în emisiunea moderată de Dan Andronic.

- Dan Andronic: Reprezintă Rusia o amenințare reală pentru România? Aceasta este o întrebare pe care ne-o punem din ce în ce mai des în ultima vreme. Și când spun reală, mă refer în primul rând la aspectul militar.

- Iulian Chifu: Sunt foarte multe componente. În primul rând, România nu mai poate să judece aceste lucruri prin sine, ci judecă prin apartenența sa la NATO și la Uniunea Europeană. De facto, ceea ce s-a întâmplat este că avem unul dintre actorii internaționali extrem de importanți - Federația Rusă - care a pus sub semnul întrebării regulile după care funcționa comunitatea internațională, regulile de securitate europene. De fapt, aici rezidă principala amenințare: faptul că suntem în poziția în care avem un actor foarte mare care ignoră propriile sale angajamente, pune sub semnul întrebării regulile internaționale, regulile europene, cu precădere, devine revizionist, și, întro oarecare măsură, revanșard. Încercând să se repoziționeze, să-și regăsească o situație pe care a avut-o în varianta anterioară a Uniunii Sovietice, să se repoziționeze ca superputere în Europa.

- Din cele ce spuneți înțeleg că Rusia reprezintă o amenințare reală pentru România!

- Reprezintă o amenințare reală pentru România, dar nu prin faptul că mâine vin trupe peste România, nu prin faptul că amenință că va trage cu o rachetă, sau că s-ar putea ca anumite zone din România să devină ținte. Evident că nici un planificator nu poate să ignore o asemenea posibilitate și trebuie să-și ia măsuri de precauție, și trebuie să reacționeze când există o asemenea amenințare formulată explicit. Însă, pe fond, marea amenințare este că se rediscută regulile de securitate, frontierele europene, că am avut prima... de fapt, este a doua, după Georgia, modificare teritorială de frontiere prin forță, prin violență...

- Comandantul armatei americane din Europa a spus, citez, „Europa se află în fața unei amenințări reale din partea Rusiei”. Deci, la nivel militar se ia în calcul o asemenea posibilitate. Dvs. de ce o excludeți?

- Nu am exclus-o, am spus că orice planificator este obligat să o ia în considerare și să reacționeze. Nu o iau în calcul în momentul de față, și pe termen scurt și mediu, pentru că știu și capabilitățile Federației Ruse. Știu și posibilitatea de a face așa ceva, plus că orice planificare trebuie să aibă o finalitate. hl

- Deci, dumneavoastră spuneți că Rusia nu ar fi capabilă în momentul de față, din punct de vedere militar, să debarce la Neptun un mic contingent de soldați...

- Și ca să facă ce? Poate să facă acest lucru, este chiar unul dintre scenariile pe care am lucrat. Nu în calitate de consilier prezindețial. Luăm în discuție orice scenariu în momentul în care facem planificarea.

- Să stea...ca sfidare! Care este perspectiva în momentul în care sunt acele șicane în spațiul aerian? Acolo nu este nici o perspectivă, nu? Sunt doar șicane!

- În afară de efectul de imagine, sau de problema că mai sunt și turiști, dacă este vară... Pur și simplu, acest spațiu se înconjoară. Vreau să spun că nici măcar alimentare nu au, nici măcar capacitate de supraviețuire nu au. Practic, își epuizează resursele și într- un interval de timp pleacă. Deci au făcut doar un gest de frondă. Planificările se fac pe proiecte logice. Ceea ce nu este suficient, pentru că avem și măsuri, și porniri emoționale, ilogice, care se întâmplă.

Cinci ani pentru economia rusă

- Dan Andronic: În ultima sa conferință de presă, Vladimir Putin spunea: „Rusia nu este Iranul. Rusia este mult mai mare, economia este mult mai mare, și mult mai diversificată pentru a face față la sancțiuni”.

- Iulian Chifu: Uitați-vă totuși cât de vocali sunt. Au revenit la o retorică a unui minister al Afacerilor Externe și unei politici externe ruse, care de obicei este extrem de cumpănită, la una de tip brejnevist. Aceste afirmații ale unui șef de stat major care spune că dacă se amplasează niște capabilități, ele ar deveni țintă, aceasta este retorică de război rece. Zborurile fără transpondere ale unor avioane strategice, în zone populate, în zone în care circulă aviație civilă, sunt manifestări de război rece. Dar sunt manifestări de forță, de poziționare. Și dacă îmi dați voie vă voi spune și care este subtextul. Fiindcă, într-adevăr, Federația Rusă, în cele spuse de Vladimir Putin, are dreptate că este bogată. Numai că schimbarea unei structuri - pentru că este vorba de restructurare fundamentală - a unei economii ca aceea a Federației Ruse nu se întâmplă întrun an, un an și jumătate..

. - Ei estimau doi ani...

- Eu spun că în vreo cinci ani. Și are nevoie de două condiții. Unu: investiții majore, deci capital, și doi: tehnologie. Nici una dintre cele două componente, în condițiile sancțiunilor economice, nu mai ia calea Federației Ruse. Sunt foarte multe proiecte blocate, iar capacitatea de restructurare fără aceste două componente nu prea este așa de simplă.

„Românii, mai reticenți la propaganda rusă”

- Dan Andronic: S-a spus în ultima vreme că s-a înregistrat o debalansare a opiniei publice prin eforturile de propagandă ale Federației Ruse. Chiar vorbim despre un război informațional la care europenii nu știu să răspundă?

- Iulian Chifu: Chiar Federația Rusă și-a teoretizat această componentă, și-a adoptat prin lege instrumentarul cu care să influențeze în plan mondial.

- Care este acesta?

- De exemplu, acea platformă Sputnik care integrează Russia Today, care integrează agențiile Regnum, toate acestea sunt dirijate în mod organizat, li se dă tipul de mesaje, sunt acele structuri de influență la nivelul internetului, la nivelul media electronice...

- Au ele influență? Una e să vrei, alta e să poți...

- E adevărat... Am luat ca punct de referință populația României, care, prin natura ei, este mai reticentă la orice mesaj vine din partea Federației Ruse. Ei bine, vă dau ultima audiere din Comisia de Politică Externă a Congresului american, ale cărei concluzii au fost trimise către Casa Albă și în care se spune că Statele Unite trebuie să-și construiască un instrument de contracarare, pentru că acțiunea are impact și în Statele Unite. Uniunea Europeană, care este mai reticentă, a mers pe principiul necesității unui instrumentar care să demitizeze ce spun alții despre Uniunea Europeană și să comunice deschis acțiunile, intențiile, modul de lucru... De exemplu, am avut cazul Republicii Moldova, înainte de alegeri, am avut cazul cu acel război informațional... Să comunice deci că Uniunea Europeană nu este o instituție care să oblige la căsătorii homosexuale, sau care transformă o țară într-o piață, fără a-i mai lăsa nici o formă de industrie...

Europa rămâne unită

- Dan Andronic: Nu vi se pare că s-a nuanțat poziția țărilor europene, ca să nu vorbesc de Statele Unite, în privința sancțiunilor impuse Rusiei?

- Iulian Chifu: Chiar dacă am avut state (europene, n.r.) care au spus că sunt afectate, totuși, s-a luat deja decizia, la Consiliul European din primăvară, ca sancțiunile acestea să fie prelungite până la data de 31 decembrie 2015. În plus, s-a stabilit că ele nu pot fi ridicate decât dacă sunt îndeplinite prevederile acordului de la Minsk. Toate aceste state (rețineți că decizia pe politică externă este luată prin unanimitate) au votat pentru menținerea sancțiunilor. Chiar dacă existau acele divergențe.

România nu a abandonat Republica Moldova

- Dan Andronic: Rămânând tot într-un joc politic, regional dacă vreți, s-a spus că România a abandonat Republica Moldova și că ne-am orientat spre Ucraina.

- Iulian Chifu: Pot să vă contrazic aici. Avem câte luni de când avem noul președinte? Trei, patru luni...în patru luni a fost și la Kiev, dar a fost și la Chișinău. A fost chiar prima vizită a fi planificată la Chișinău, dar nu s-a întâmplat din rațiunea care ținea de alegerile din Republica Moldova și de instalarea unui nou guvern. Dar aici eu aș spune că, pentru această perioadă de timp, pentru primele vizite ale noului președinte, Franța, Germania, Chișinău, Kiev nu cred că se pune problema. Pe de altă parte, politica externă a unui stat nu se schimbă peste noapte, politica României este tot aceeași, nu există o schimbare, o să vedem cum va arăta noua strategie de securitate națională a președintelui Iohannis, dar până la acel moment suntem într-o situație foarte clară: poziția României în raport cu Republica Moldova este susținerea sa pentru integrarea europeană, în ceea ce privește Transnistria, noi recunoaștem integritatea teritorială, suveranitatea și independența Republicii Moldova și o susținem pentru reintegrarea teritoriilor, inclusiv zona nistreană. Iar în ceea ce privește Kievul, nu cred că avem un lucru suplimentar, putem remarca o îmbunătățire a relațiilor, în rest România nu are cum să aibă interese suplimentare pe care să le proiecteze în Ucraina peste noapte pentru că nu are instrumente.

- Dar de ce a spus atunci președintele Traian Băsescu că România avea posibilitatea să influențeze situația din Republica Moldova și nu a făcut-o...

- Îmi pare rău, dar aici e un subiect pe care să îl discutați chiar cu președintele... nu știu care este baza de argumentație, probabil domnia sa are informații specifice în legătură cu acest lucru. Din punctul meu de vedere, România a putut influența formarea actualului guvern în măsura în care a putut influența de fiecare dată formarea unui guvern. Deci exact atât, aceeași măsură. Pentru că vorbim de guvernul Republicii Moldova, majoritățile de acolo sunt decise la nivel local, este un stat suveran. E dificil de presupus că ceva s-ar fi putut întâmpla orice altceva.

- Deci din punctul Dvs de vedere nu s-a schimbat nimic la nivelul politicilor de stat cu privire la Republica Moldova.

- Mai mult, nu se poate schimba. O schimbare de politică externă se poate realiza prin documente... politica oficială este aceeași, instituțiile statului funcționează pe aceeași politică, nu s-au schimbat documentele pe baza cărora aceste instituții își fac politica, deci sunt nuanțe, sunt abordări, poate nu e atât de voluntară, pe atât de eficientă, avem un președinte nou care abia se obișnuiește cu administrația, poate nu are aceeași experiență, poate nu are aceeași consiliere. În timp va intra și primul document definitoriu va fi această strategie de securitate, de apărare națională a țării, care va fi definitoriu pentru cum va arăta politica românească. Dar dacă ne uităm și la programul politic al lui Klaus Iohannis și ne uităm și la politica sa externă și la declarațiile sale, pe zona aceasta a marcat continuitatea politicilor externe și de securitate.

- Am avut conflictul din estul Ucrainei care, întro formă sau alta s-a mai liniștit. Dar el a proiectat niște efecte pentru Republica Moldova și pentru toate statele din Parteneriatul Estic. Pe de o parte, s-a observat la nivelul UE o reticență în a deschide ușa pentru statele din Parteneriatul Estic iar pe de altă parte s-a văzut foarte clar că aceste state pot intra sub o opresiune militară din partea Federației Ruse. În aceste condiții, credeți că scenariul prezentat de președintele Traian Băsescu, unirea Republicii Moldova cu România, este realist?

- Ceea ce vă pot spune pe fond, pe temele pe care mi le-ați spus Dvs: nu cred că se pune problema unei integrări europene mai departe de cinci ani, a spus-o președintele Comisiei Europene, dar cu certitudine vorbim de un efort și o susținere a reformelor în aceste state astfel încât să se apropie de postura în care îndeplinesc criteriile de la Copenhaga pentru a putea propune o cerere de începere a negocierilor. Cred că aici este punctul esențial, asupra acestui punct trebuie să ne uităm și în ceea ce privește Ucraina, și în ceea ce privește Republica Moldova.

Lipsa de reforme a scăzut apetența UE față de Chișinău

- Dan Andronic: Anexarea Crimeii i-a costat pe ruși până la ora actuală 1,4 % din PIB ...o cifră care contează, când 40 la sută din bugetul Rusiei se duce pe cheltuieli militare în condițiile în care nu e război...

- Iulian Chifu: Situația din estul Ucrainei, în situația în care ar ajunge o formulă înghețată sau una de tip Minsk care ar putea fi dusă la bun sfârșit sau chiar un stand-off pentru că vă spuneam, apropos de capacitățile Rusiei, ea nu mai are capacitatea de a mai face un pas și de a mai lua un teritoriu, nici măcar regiunea Zaporojie și Kerci ca să se lege de Crimeea. Pentru asta trebuie capabilități militare, bani, niște resurse pe care Federația Rusă nu le are și nu le va avea pe termen mediu... Crimeea nici astăzi nu are aprovizionare cu apă și energie electrică decât din Ucraina iar peste Kerci să faci acel celebru pod, nu se poate face, au realizat că tehnic nu se poate face. Deci acolo sunt probleme de mult mai multe categorii, nu pot fi compensate. Revenind la tema esențială, în momentul în care există această confruntare, există și un interes mai mare pentru statele din regiune, există și mai mult ajutor și există o mai mare premiere a reformelor. Așa cum, pe cealaltă parte, jumătatea cealaltă a adevărului, stagnarea, lipsa de reforme în Republica Moldova, o anumită reticență, chiar și combinația aceasta, un guvern minoritar susținut de comuniști, naționaliști, și probabil în sensul acesta a venit și declarația președintelui, nu este una care să încurajeze reformele. Cu un guvern minoritar șansa de a face reforme.... în momentul de față, apetența Uniunii Europene în a cauționa un stat care nu face reforme a scăzut în mod fundamental. Sunt programe întregi care au fost tăiate. S-a aprobat reforma administrației publice cu un an în urmă, dar s-a amânat cu un an aplicarea ei. Neaplicarea ei au tăiat niște fonduri. S-a întârziat în reforma justiției și combaterea corupției, acele fonduri care veneau pentru această dimensiune au fost tăiate de UE până în momentul în care reforma este repusă în funcțiune. Republica Moldova a pierdut un an și părerea mea este că va mai pierde o bucată, suntem în campanie pentru alegerile locale în iunie...

- ...și vă atrag atenția că la anul avem alegeri în România..

. - ...până la terminarea alegerilor locale din Republica Moldova probabil nu vor fi mari modificări, dar după va trebui un guvern consistent, cu o majoritate, indiferent dacă acea majoritate se alcătuiește cu partide proeuropene sau cu parlamentari care pot susține o majoritate. În caz contrar, imaginea este foarte...

„Niciodată nu s-a trecut la eliminarea rețelelor de influență Rusiei din România”

- Dan Andronic: Vă opresc puțin, pentru că mi-ați adus aminte de un episod: „Lista lui Severin”. Nu știu dacă mai țineți minte...

- Iulian Chifu: Ei, cum? Eram colegi chiar, la vremea respectivă, la Evenimentul zilei

.

FOTO:  Iulian Chifu

- În 1997, Adrian Severin, care era ministru de Externe, vorbea într-un interviu pentru ziarul „Azi”, apropiat de Partidul Democrat, de o listă de șase politicieni și șefi de gazete care ar fi fost recrutați de servicii secrete străine, sau lucrau în favoarea acestora. Vorbea de oameni de top. Și a început o întreagă speculație. Ați fost într-o postură în care puteați afla asemenea informații...

- Dacă aș fi aflat asemenea informații, în nici un caz nu aș fi putut să le dau publicității...

- Nu vă întreb cine sunt, vă întreb dacă există asemenea rețele?

- Atunci să ne extragem din spațiul nostru și vă spun cum arată din punct de vedere teoretic și practic la nivel internațional. S-au descoperit și în Statele Unite, și în Europa Occidentală, le știm și noi, acele celebre rețele de „conserve”, cum li se spunea. Deci, personalități care erau pregătite, cu copiii, cu familiile stabilite acolo și deveneau cetățeni locali. Deci este o componentă pe care nu putem să o ignorăm. Fără legătură neapărat cu ce am văzut la noi.

- Dar de ce ne este frică să vorbim de așa ceva, când vine vorba despre România? Ce jenă avem?

- Dacă îmi amintesc bine, Adrian Severin și-a pierdut postul cu acea ocazie, pentru că nu a putut să furnizeze date concrete, iar dacă furniza, încălca o lege fundamentală a accesului la informații clasificate...

- Ceea ce înseamnă că existau...

- Eu nu am zis că nu existau, v-am dat și o strategie generală a Uniunii Sovietice. Acum, ca să vă dau răspunsul complet: practic, Războiul Rece nu a avut niciodată un sfârșit. Noi nu am dezbătut niciodată cine este învingător și cine este învins. Cu consecințele față de învins... Deci, niciodată nu s-a trecut la eliminarea acestor rețele, la urmărirea lor. Toate acestea au rămas pe loc. Iar asta este o componentă infimă.

- Adică, credeți că acum ele nu există?

- Eu n-am spus că nu există. Însă nu acesta este aspectul dominant. Nu pe toți îi vedeți pe sticlă. Sunt variante diferite de lucru în acest domeniu. Dar asta este o zonă extrem de îngustă, acoperă doar o câtime din ceea ce înseamnă un război informațional, care are mult mai multe instrumente...

- Liderii de opinie nu reprezintă chiar „o câtime”...

- Dar nu toți liderii de opinie intră în categoria aceasta. Este de ajuns ca un lider de opinie să fie cultivat de la un punct încolo și să fie promovate anumite categorii de idei, care sunt extrem de subtil prezentate, iar aici este vizată zona educată. Pentru zona needucată sunt acele mesaje directe.

Criticarea luptei anticorupție - o retorică rusească: „Momentul 2012 este unul de referință”

- Dan Andronic: S-a spus că atacurile la adresa campaniei anticorupție, binomul DNA - SRI etc., ar fi o parte a acestei retorici.

- Iulian Chifu: A existat într-adevăr un moment în care lucrurile puteau să intre într-o asemenea logică, dar rațiunea este de altă natură. Ține de două lumi... Una dintre principalele probleme ale Federației Ruse...

- Eu aș vrea să vorbim de România. A existat la un moment dat această tendință de a lipi criticile la adresa campaniei anticorupție, duse de DNA, SRI, Înalta Curte, de o retorică pro-rusească.

- Dumneavoastră știți foarte bine: nu există un răspuns complet și absolut. De aceea există nuanțe. Sunt două lumi: marea problemă a Federației Ruse este de a evita schimbarea regulilor jocului pe cealaltă lume, de a evita ca aceste modele să se apropie de Federația Rusă însăși. Un model european, către care ne îndreptăm și noi, o mare parte dintre reguli le-am adoptat și noi, ține de respectarea legii, de egalitatea în fața legii, de afaceri care se fac transparent și după reguli... Cu respectarea libertăților, cu respectarea democrației... În celălalt tip de lume, vorbim despre cumpărarea unui anumit gen de obediențe a unei părți a populației care primește bani fără neapărat a presta un contraserviciu, sau a unor lideri care sunt obedienți și care participă la împărțirea avuției naționale fără reguli. În mod arbitrar. „Tu te ocupi de felia aceasta de economie...” „Siloviki” este formula clasică de structură de putere din Federația Rusă. Federația Rusă funcționează în așa fel încât pe pozițiile de conducere ale companiilor energetice sunt acești „siloviki”, membri din structurile de forță mutați în funcții de manageri, care au drept rol nu atât buna funcționare a întreprinderii respective, cât împărțirea resurselor către diverse zone. Fiecare își are rolul lui în acest tip de relație. Acest tip de model este difuzat de Federația Rusă în tot spațiul post-sovietic. Îl regăsim ca formulă de „capitalism sălbatic”, să spunem, în Ucraina. Una dintre marile probleme ale Ucrainei a fost (și încă este, transformările de rigoare nu s-au făcut încă, sunt în curs) tocmai faptul că toate instituțiile statului, în loc să servească statul, îl apărau pe Ianukovici și grupul din jurul lui cu care făcea afaceri, și diferiți oligarhi. Gândiți-vă că un serviciu secret se ocupa doar de promovarea și apărarea monopolului unui oligarh pe o anumită zonă. Sau se ocupa cu poliția politică, urmărirea Opoziției.

- Înțeleg că ați admis că pot exista rețele de influență - ca să nu spun altfel, nu vreau să folosesc cuvântul „spionaj” ca să nu intrăm în altă zonă - care promovează interesele Federației Ruse în România...

- Și în toate țările...

- ...că au existat tendințe de a lipi această campanie de critică a acțiunilor DNA...

- Au existat chiar elemente concrete. Momentul 2012 este unul de referință.

- Vorbiți de tentativa de lovitură de stat.

- Acolo chiar a fost confruntarea dintre cele două lumi, adică confruntarea între a respecta regulile și a merge mai departe cu Justiția și a întrerupe un proces sau a-l deturna. Rezultatul a fost că procesul merge mai departe și, chiar în condițiile schimbării puterii, presiunea publică este atât de mare...

„Un moment de torsiune a Istoriei”

Dan Andronic: Dumneavoastră spuneți că în 2012 am asistat la un moment de torsiune a Istoriei, în care lucrurile puteau să o ia razna.

- Iulian Chifu: Da, de torsiune.

- În 2012, erau de o parte Traian Băsescu, cu ceea ce mai era stat lângă el, de partea cealaltă, o mare parte a clasei politice. Această influență rusească a fost conștientizată?

- Cu certitudine! Au existat chiar și declarații, a fost o perioadă în care inclusiv președintele, în timpul suspendării, a dat un interviu la Russia Today, la televiziune...

- A încercat să dea un semnal?

- Au fost semnale, dar au fost și elemente concrete difuzate. Au existat abordări suprapuse. Dacă vreți, pe conjunctura din România, și Federația Rusă a încercat să valorifice această conjunctură în favoarea propriei sale agende. Ceea ce este astăzi cert este că, indiferent cine ar încerca să mai deraieze procesul, s-a produs o conștientizare a populației. Populația nu-și mai dorește acest lucru. Iar presiunea este enormă. Ați văzut cam ce reacție există chiar pe chestiuni transpartinice, pe lucruri până la urmă mici, care țin poate și de bunul simț. Cum a fost de pildă chestiunea cu pensiile parlamentarilor. Nu mai spun de reacții la „Marțea Neagră” sau la tentative de deturnare a unui proces de continuare a acțiunii Justiției.

- Nu sună prea mult a teoria conspirației?

- Nu. Dacă eu sunt un stat care vreau să-mi proiectez interese și găsesc un moment de slăbiciune, de divergență între forțele de acolo și posibilitatea ca eu să-mi valorific interesul sprijinind o parte sau cealaltă, o voi face. Este o chestiune de oportunitate.

„Crin Antonescu și Victor Ponta au realizat vulnerabilitatea"

Dan Andronic: Ceea ce înseamnă că, în 2012, Crin Antonescu și Victor Ponta au fost exploatați în orb?

- Iulian Chifu: Nu am discutat în termenii aceștia și nici cu nume.

- Întotdeauna, când vorbim de nume, devine complicat.

- Nu devine complicat, ci pur și simplu, eu cred că în momentul respectiv ambii au realizat...

- Au realizat vulnerabilitatea?

- Da, au realizat vulnerabilitatea și au realizat încotro se îndreaptă. Fapt realizat și de partenerii noștri europeni și de cei americani, motiv pentru care am și revenit într-o matcă firească.

- Deci, într-o formă sau alta, dumneavoastră îmi dați o altă dimensiune a evenimentelor din 2012. Inclusiv din perspectiva reacției partenerilor nord-atlantici.

- Evident. Este adevărat că era interesul nostru. Partenerii europeni și euro-atlantici au venit și ne-au întrebat: „În ce direcție vreți să o luați? Uitați-vă ce se întâmplă dacă mergeți înainte, în direcția aceasta, iar dacă vă întoarceți din drum...”

„La alegerile prezidențiale nu am asistat la același scenariu ca la suspendare”

- Dan Andronic: Dacă suspendarea se întâmpla în condițiile din 2012, însemna că am luat-o spre Est...

- Iulian Chifu: Suspendarea a avut loc...

- Nu, dacă ea era finalizată așa cum se planificase...

- Este dificil de spus. În orice caz, în momentul în care a intervenit votul și a devenit clar că încercarea de demitere a președintelui a căzut, și că totul se judeca în termeni din aceștia speculativi și juridici, de descoperire a vreunei chichițe, doar, doar să se reușească schimbarea rezultatului de la vot, în momentul respectiv am intrat în zona de vulnerabilitate în care riscam să fie deturnat complet mersul nostru. Și securitatea României era într-o situație complicată. De altfel, toată perioada în care există divergențe majore într-o societate, când există o asemenea ruptură, reprezintă o vulnerabilitate. Noi avem și astăzi problema aceasta cu coeziunea societală, societatea este ruptă în două, nu știu pe unde...

- România nu este un caz special și nici nu vreau să-l tratăm ca atare...

- S-a mers mult prea profund, s-a mers mult prea departe.

- Și aici, eu aș mai nuanța, pentru că sunt țări care aparent sunt mult mai stabile, dar la nivelul coeziunii stau mult mai prost.

- Inclusiv faptul că am transpus prea mult acest conflict în spațiul public a adus probleme și costuri.

- În legătură cu ultimele alegeri prezidențiale. În ce măsură, vi s-a părut, într-o formă sau alta, că am asistat la același scenariu?

- Nu, nu cred că am asistat la același scenariu, deși și aceasta a fost expresia unor rivalități, a unui moment în care diferitele instituții, diferitele state au încercat să valorifice o poziție mai de prim-plan în reașezarea unor structuri de putere în momentul schimbării ei. Și au existat speculații că a existat un tip de alunecare și de interpretare a unei orientări a României mai degrabă spre o anumită zonă europeană, germană, și într-o mai mică măsură o îndepărtare de parteneriatul american. Acest tip de semnal, conturat și cu declarațiile unor personalități importante...

- Când vă referiți la declarații, vorbiți de acea axă, în care Berlinul înlocuia Londra ca o expresie a apartenenței noului președinte decât ca o realitate...

- Exact! E natural, cu orice ocazie de această factură electorală, fiecare încearcă să se poziționeze mai bine și există o tendință chiar în interiorul blocului de a valorifica o tendință mai bună. Când a venit Tăriceanu, el fiind francofil, a existat o apetență spre zona franceză, deci sunt lucruri naturale. Nu suntem în situația de a reorienta politica României, asta nu am avut-o nici în 2012, ci de schimbare a unor reguli, noi rămâneam tot aici, integrați în UE și NATO, noroc că aici nu au existat semne de întrebare. Noi nu am avut partid pro-rus care să vrea să ne scoată din NATO sau UE, dar avem organizații neguvernamentale create acum, pe noul tip de val, care vor neutralitatea României și pace... suna foarte frumos, nu? Ele luptă pentru așa ceva și se pot aglutina și deveni niște instrumente în timp. Deci revenind, aici este marea temă, e o chestiune naturală și se întâmplă la orice alegeri, oriunde în lume, dar nu mai suntem în faza de a pierde nici măcar regulile jocului.

„Depinde de Iohannis și de echipa sa dacă va fi mai important ca Băsescu”

- Dan Andronic: Vreau să intrăm și în zona de afaceri strategice pentru că ați avut o componentă care ținea de fapt de piața internă. Credeți că această campanie, extrem de avântată, împotriva corupției, cu nume sonore de politicieni arestați, condamnați, trimiși în judecată și așa mai departe reprezintă o resetare a întregii clase politice?

- Iulian Chifu: Ar fi și este foarte trist acest lucru. Este o incapacitate a clasei politice de a se reforma în sine dacă singurul recurs de reformă se face prin justiție...

- Nu, eu întrebam dacă acesta va fi efectul...

- Efectele sunt multiple. În primul rând este vorba de o reticență față de activitatea politică, pentru că nu există formule transparente competitive de a-și asigura veniturile lucrând în politică.

- Dumneavoastră ați intrat în politică acum?

- Nu am intrat și nu am intenția să intru și nu am niciun proiect în această direcție, pentru că am o meserie, alte proiecte de făcut și cred că acestea sunt mai importante, ceea ce nu înseamnă că nu voi susține cu ceea ce știu activitatea politică și cea a statului român. În politică nu. Există o reticență față de politică și e de înțeles pentru că atunci când vezi că nu există formule legale transparente competitive...

- În primul rând devine un factor de risc.

- ... devine un factor de risc și acolo ajung numai aventurierii. Apoi, imaginea politicului, imaginea Parlamentului e de așa natură...

- Ce ați gândit când președintele Băsescu a declarat că trei membri din echipa mea i-au arestat pe ceilalți trei?

- Eoafirmațieafostuluipreședinte. Fiind fost președinte, are o experiență, niște cunoștințe... Este o afirmație care, chiar dacă nu ești de acord cu ea, trebuie să o iei în considerare pentru că s-ar putea ca în spate să existe elemente de adevăr pe care nu neapărat o simplă declarație le dezvăluie.

- Ați văzut că declarațiile din ultima vreme ale președintelui Traian Băsescu au declanșat patimi. Pe de altă parte, așa cum spuneți, oricine are dreptul să își spună punctul de vedere și ții cont de el în funcție de prestigiul acelei persoane, experiența sa și de simpatia pe care poate să o genereze. Din punctul ăsta de vedere, cum vedeți situația fostului președinte?

- Eu cred că situația cea mai cruntă este cea care a permis ca un spațiu atât de larg al opoziției, al unor lucruri care trebuie spuse să ajungă să fie spuse de fostul președinte și nu de către o forță politică. De către purtătorii de mesaj care sunt astăzi în politică și care au perspective politice.

- Care forță politică? Cam tot ce înseamnă om politic în România ori a trecut pe la DNA , ori urmează. Deci credibilitatea este în mod clar afectată.

- Credibilitatea vieții politice este în mod clar afectată, dar în momentul în care cei care sunt în politică nu au mesaje care să acopere întreg spectrul înseamnă că e o zonă...

- Eu încerc să vă duc în altă parte, într-o zonă a societății civile. Ceea ce mă uimește pe mine este tăcerea din zona societății civile. Partidele fac parte din zona societății civile.

- Eu vă spun un lucru: suntem la începutul unui mandat de președinte. Întotdeauna societatea civilă are o variantă de cauționare pe un interval mai mare. În patrucinci- șase luni vom avea primele reacții.

- Apropo de ultima dvs. afirmație, aceasta este ultima mea întrebare. Credeți că Klaus Iohannis va mai fi la fel de important pe cât a fost Traian Băsescu?

- Asta depinde foarte mult nu atât de Klaus Iohannis, ci de întreaga echipă care îi va fi în jur și de cum va arăta spațiul politic. El are un punct de referință din punct de vedere moral.

- Iar nu-mi dați un răspuns. Haideți să luăm ceea ce există, ținând cont de personalitatea pe care ați văzut-o până acum, echipa pe care o are, ce șanse îi acordați lui Klaus Iohannis să fie un președinte puternic, un președinte jucător, sau va găsi o altă cale?

Nu cred că își dorește o altă cale altfel ar fi promovat-o. Din contra o și afirmă că nu și-o dorește. Pe de altă parte, nici nu poate fugi de responsabilități, responsabilitățile de președinte, este responsabil de politica externă, de securitate și apărare a României și nu poate fugi de componenta executivă din această funcție. Eu cred că momentul crucial va fi atunci când vom vedea strategia sa de securitate națională, acela este documentul care îl va așeza. Președintele Iohannis a anunțat continuitate dar nu poți lucra pe aceeași strategie de securitate de acum cinci ani, înainte să existe Statul Islamic, Ucraina, anexarea Crimeii, măsurile de reasigurare.