Cazul bancherului Cătălin Pascu nu este singular. Un alt tânăr dependent de ruletă, cu o poveste similară, a fost la un pas de a-şi pune capăt zilelor.
Cazul şefului filialei Bancpost din sectorul 6 al Capitalei - care s-a aruncat de la etajul 8 al unui bloc după ce a pierdut la cazino peste 100.000 de euro furaţi din bancă şi a fost descoperit - nu e singular. Zeci de tineri de aceeaşi vârstă - fără bani şi fără o carieră la fel de strălucită, dar dependenţi de jocurile de noroc - trăiesc aceeaşi dramă. „E în firea omului să încerce un câştig. Însă în cazul acestor tineri, simţul comun al probabilităţii e dezechilibrat. Dependenţa de jocurile de noroc este o boală socială, care e suscitată în perioadele de criză, în care îmbogăţirea şi banii contează“, susţine psihologul Bogdan Lucaciu. Potrivit acestuia, recuperarea dependenţilor de jocuri de noroc este aproape imposibilă, deoarece zona care o creează, şi anume cazinourile, este una greu de controlat. „Problema e că - în cazul celor care ajung să fure bani din casă sau de la firmă pentru a-şi satisface această nevoie - răul este unul economic pentru cei din jur“, adaugă psihologul. Unul dintre tinerii care trăiesc o dramă similară cu cea a bancherului şi pe care am ales să-l numim Andrei, pentru a-i proteja identitatea, ne-a spus, ieri, povestea sa. Mii de euro din gestiunea firmei, pierduţi la ruletă Ca şi Cătălin Pascu, Andrei are 27 de ani şi a început să joace la ruletă cu mai bine de un an în urmă. Nu are însă nici pe de departe o carieră la fel de strălucită ca a tânărului director de bancă: câştigă puţin peste salariul minim pe economie şi lucrează ca distributor la o firmă ce aprovizionează cu băuturi „scumpe“ mai multe cluburi, restaurante şi cazinouri din Capitală. De fapt, aşa a şi intrat prima dată întrun cazinou. „Am fost fascinat de ruletă. Am început să joc sume mici şi să câştig. Primul câştig a fost de 1.000 de lei, ceea ce însemna aproape dublul salariului meu. Am fost foarte mândru de mine, simţeam că nimic nu mă poate opri. A doua zi m-am întors. Am pierdut toţi banii pe care îi câştigasem însă nu m-am putut opri. Stăteam în faţa ruletei şi eram convins că norocul va fi de partea mea. Simţeam că mă voi îmbogăţi“, spune Andrei. Nu a fost greu apoi să-şi piardă salariul şi alte câteva zeci de mii de lei, furaţi din buzunarele părinţilor ori împrumutaţi de la colegi şi prieteni. „Când niciunul dintre cunoscuţi nu m-a mai împrumutat cu bani, am început să joc din încasările firmei. În două luni, am pierdut 10.000 de euro. Mult mai mult decât puteam să acopăr vreodată. Când m-au descoperit şi au chemat poliţia, mi-am dat seama că sunt pierdut. Mi-au spus că mă vor cerceta în libertate pentru furt calificat. (…) Am plecat, hotărât să-mi pun capăt zilelor. Nu am avut însă suficient curaj“, mărturiseşte Andrei. Atunci, s-a refugiat în casa unui „prieten“ pe care îl cunoscuse în faţa ruletei. A crezut că e singurul care îl poate înţelege. „O săptămână nu am avut curaj să dau ochii cu ai mei. Au aflat însă de la poliţistul care m-a căutat acasă pentru că nu mă prezentasem la audieri“, adaugă tânărul. Tot familia a fost cea care l-a ajutat. „S-au împrumutat şi au acoperit paguba, iar patronul a renunţat la plângere. Un prieten m-a angajat apoi la firma lui. În scurt timp, şi lui i-am înşelat încrederea“, continuă Andrei. „Nu mă pot abţine să nu intru în cazinou“ După o pauză de două-trei luni, tânărul a început să joace din nou. După aceeaşi reţetă: fura din încasările firmei şi continua să piardă. „M-au iertat deja de trei ori. Ultima dată, am pierdut 5.000 de lei. De ruşine, m-am refugiat din nou la acelaşi «partener» de la masa de joc. Am dispărut câteva zile cu maşina firmei. M-au căutat înnebuniţi. Au anunţat din nou poliţia şi vă imaginaţi… am fost iar la un pas de dosarul penal. (…) Acum lucrez fără salariu ca să acopăr paguba“, continuă Andrei. E conştient că ruleta i-a distrus viaţa, dar susţine că e „un drog la care nu poate renunţa“. „Mai degrabă renunţ la iubita mea…“, încheie Andrei, cu un surâs amar. PROFILUL JUCĂTORULUI DE NOROC „Când joci la ruletă, tremuri de plăcere!“ Jucătorului de ruletă îi place competiţ ia, vrea adrenalină, este o fire energică, iubeşte să fie în centrul atenţiei şi să rişte. „Când mizezi ajungi la o stare foarte puternică de euforie“, povestesc Mihai şi Florin, jucători „împătimiţi de ruletă“.
Psihiatrii spun că plăcerea de a juca la ruletă poate fi comparată cu cea pe care o dau drogurile, deoarece în creier se eliberează substanţe care duc la instalarea dependenţei. Mai mult, au loc „distorsiuni“ la nivelul gândirii, cum ar fi încrederea exagerată în sine şi deformarea realităţii.
„Este o dependenţă foarte ciudată. Am încercat de nenumărate ori să mă las şi nu am reuşit. Când fumezi şi bei, îţi este rău, ai dureri, dar când joci la ruletă tremuri de plăcere“, încearcă Florin să descrie ce simte când intră în cazinou.
Mihai are şi el jocurile de noroc în sânge, mai mult din cauza anturajului. Prima oară a mers în cazinou de curiozitate, a doua oară de plăcere şi, în următorii ani, de nevoie. Şi-a făcut la ruletă un cerc de prieteni, a ajuns să cunoască dealerii, crupierele şi să se simtă la cazinou ca acasă. „Îţi părăseşti prietenii adevăraţi, se ajunge la divorţuri, iar apoi toate drumurile duc la ruletă“, mărturiseşte Mihai. (Mihaela Năftănăilă) DOSARUL „BANCHERUL SINUCIGAŞ“ Client a peste 20 de cazinouri De aproximativ şase luni - de când devenise un împătimit al jocurilor de noroc - Cătălin Pascu, directorul filialei Bancpost de pe Bulevardul Timişoara, a frecventat peste 20 de cazinouri din Capitală şi din judeţele limitrofe. Toate acestea sunt verificate acum de anchetatori care au ajuns la concluzia că tânărul nu putea pierde la Marriott toţi cei peste 100.000 de euro furaţi din sediul băncii. Ancheta ar putea fi însă întârziată de reprezentanţii cazinourilor, care trebuie să facă verificări riguroase pentru a oferi poliţiştilor şi procurorilor un răspuns oficial privind sumele pierdute de Pascu.
Ipoteza ca tânărul să fi jucat în mai multe cazinouri este susţinută şi de Sorin Constantinescu, preşedintele Asociaţiei Organizatorilor de Cazinouri din România (AOCR). Potrivit acestuia, Cătălin Pascu s-a aşezat ultima dată în faţa ruletei pe 3 ianuarie, ziua în care a decis să se sinucidă. „A jucat în acea zi în patru cazinouri, la ruletă şi black-jack, şi a cheltuit, în total, sub 1.000 de euro. În cazul în care ar fi jucat peste 10.000 de euro, reprezentanţii cazinourilor sesizau imediat Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor“, susţine Constantinescu. Aceştia l-au văzut însă ca pe unul dintre clienţii care intră în cazinou doar pentru distracţie. „Era în evidenţele noastre. În ultima perioadă a frecventat cazinourile de 2-3 ori pe săptămână, dar niciodată nu a cheltuit mai mult de 1.500 de euro“, a conchis Sorin Constantinescu. (Mihaela Stănciucu)
Recomandările noastre
