Pentru comemorarea a 100 de ani de la trecerea în eternitate a lui Mihai Eminescu, anul 1989 a fost  decarat de UNESCO „Anul Internaţional Eminescu”, prilej cu care Banca Uniunii Sovietice a emis două milioane de  monede omagiale cu  valoarea nominală de o rublă. Că s-a ales modica valoare de o rublă și nu o copeică, este de luat în seamă. Eminescu, cu a sa „Doina” („ De la Nistru pân’la Tisa...”) nu a fost un prieten al muscalilor.

Curios este, însă, faptul că „rubla Mihai Eminescu” nu a fost pusă în circulație  la 15 iunie, dată a  comemorării decesului inegalabilului poet, ci  la 26 decembrie 1989, în ziua imediat următoare execuției lui Nicolae Ceaușescu.

Coincidența trebuie exclusă. În contextul supratensionat al relațiilor dintre Ceaușescu și Gorbaciov, punerea în circulație a monedei omagiale a fost tergiversată din considerente politice, iar emiterea la data de 26 decembrie 1989 a fost concomitentă anunțului făcut de Gorbaciov în plenul Sovietului Suprem despre veștile bune primite de la tovarășii din București, cu care se afla în permanent legătură, după ce cu două zile înainte, în același plen, informa despre consultările avute cu aliații din Tratatul de la Varșovia în chestiunea sprijinului militar extern solicitat de Frontul Salvării Naționale.

Rubla lui Eminescu a fost bătută la monetăria din  Sankt-Petersburg

Expresis verbis, Gorbaciov a spus deputaților Sovietului Suprem că s-ar  fi „solicitat muniții”, dar împuterniciților români de frontieră, după cum atestă  Rechizitoriul „Ranco-Pițu” din Dosarul evenimentelor din decembrie 1989, li s-a iterat să fie lăsată cale liberă intrării trupelor solicitate în ajutor pentru apărarea revoluției.

Rubla Eminescu pare a fi puţin cunoscută în România. A fost bătută la monetăria din  Sankt-Petersburg ( atunci Leningrad), iar 200 000 de exemplare, de  o calitate specială,  au devenit, între timp, rare și au valoare numismatică.

Efigia lui Eminescu are ca model imagologic fotografia acestuia din 1869, făcută de Jan Tomas la Praga. Pe monedă nu se menționează nimic despre apatenența națională a poetului.

Banca Națională a României a lansat în circuitul numismatic, la 8 februarie 2016, o monedă din argint dedicată împlinirii a 150 de ani de la debutul lui Mihai Eminescu în revista„Familia”, iar cea mai cea mai valoroasă bancnotă a României (bancnota de 500 de lei) are pe ea chipul lui Eminescu.

Interesele Uniunii Sovietice

Interesul Uniunii Sovietice este dincolo de valoarea lui Eminescu, un reper spiritual al identității naționale , de care Moscova s-a izbit în numeroasele-i tentative de  rusificare a teritoriilor și populației românești anexate imperiului. Este același interes pe care îl exprimă și bancnota de 100 de ruble transnistrene, pe care este reprezentat Dimitrie Cantemir, domnitor al Moldovei, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor, membru al Academiei de Științe din Berlin.

Revendicarea  unor personalități de origine română la patrimoniul culturii ruse nu se rezumă doar la aceste două exemple. De la Petru Movilă (1596-1646), din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop, Mitropolit al Kievului, Galiției și a toată Rusia, Exarh al Sfântului Tron Apostolicesc al Constantinopolului, Arhimandrit de Pecerska și Nicolae Milescu Spătaru (1636-1708) autor de literatură de călătorie și istorie, cărturar, traducător, călător, geograf și diplomat moldovean, activ atât în Moldova, cât și în Țaratul Rusiei, primul român ajuns la curtea împăratului Chinei, dar pe care a refuzat să-l întâlnească din cauza protocolului impus, a început un lung șir al oamenilor de seamă, cel mai adesea anume trimiși la curtea țarilor Rusiei și unde s-au făcut atât de utili, până l-a a fi adoptați și integrați patrimoniului spiritual al Rusiei.

Pe Eminescu l-au revendicat genealogic mai mult de zece culturi, un motiv foarte serios pentru a nu îngădui celor interesați să ni-l scoată istorie, abecedare și identitate, ori să-i dea jos statuile de pe soclu.