Cum era de aşteptat pe un tărîm al telenovelei politice, Scandalul poreclit şi al Stenogramelor, deşi porecla a mai fost pusă şi altor gălăgii mediatice asemănătoare, a fost abordat de pe poziţiile patimii pro şi contra stîrnite de Traian Băsescu.
Televiziunile care candidează la scrutinul din 9 decembrie 2012 - Antena 3 şi România TV - s-au grăbit să vadă în publicarea stenogramelor despre convorbirile Sorin Blejnar - Traian Băsescu o sursă de realimentare din zbor cu carburantul antiprezidenţial, de care duceau lipsă în ultimul timp. Ziarele şi televiziunile pro-Băsescu s-au grăbit să descopere în manevra procurorului Marian Drilea o diversiune a USL de campanie electorală. Aşa cum arătam duminică seară la emisiunea Sub semnul întrebării, moderată de Robert Turcescu pe B1 TV, momentul Sorin Blejnar nu e o noutate în ultimii ani postdecembrişti. Scandaluri asemănătoare s-au ivit şi au înflorit în dese rînduri de-a lungul celor opt ani de prestaţie a DIICOT şi a DNA. În aceste condiţii se impune o radiografie cît de cît serioasă a Scandalului, pentru a-i descoperi esenţa. Iată faptele: În 2010, bazaţi pe suspiciuni mai mult sau mai puţin întemeiate pe dovezi în privinţa lui Sorin Blejnar, la vremea respectivă şef al ANAF, procurorii DIICOT obţin de la judecător mandat pentru înregistrarea convorbirilor celui suspectat. Sorin Blejnar nu e un simplu cetăţean. Natura funcţiilor îl obligă să dea şi să primească telefoane la şi de la persoane publice: demnitari, politicieni, jurnalişti, oameni de afaceri, vedete. Toate conversaţiile lui Sorin Blejnar sînt interceptate şi transcrise sub forma unor stenograme. Multe dintre ele ajung în dosarul Motorina, prin care DIICOT îl trimite în judecată pe fostul şef al ANAF. Stenogramele - 213 la număr! - din dosarul trimis la tribunal sînt la liber, cum s-ar spune. Orice ziar sau televiziune le poate cere şi le poate publica. Socotind că stenogramele convorbirilor cu Traian Băsescu n-au nici o legătură cu cauza, CSM s-a autosesizat din oficiu. Victor Ponta a observat că o asemenea autosesizare trebuia făcută de CSM şi în alte cazuri de apariţii în presă a unor fragmente din convorbirile (interceptate) ale unei persoane cu o altă persoane. Un asemenea caz - susţine premierul - e al său. Taifasul, fără semnificaţie infracţională, dintre el şi o persoană a văzut lumina zilei publice prin scurgerea dintr-o stenogramă aflată la dosar. Intervenţia lui Victor Ponta ne avertizează asupra a două situaţii grave, diferite însă, în relaţia procurorilor cu cetăţenii Republicii: 1) Plasarea în presă a unor fragmente din stenogramele interceptărilor înainte ca acestea să ajungă la Tribunal. 2) Plasarea în dosarul trimis deja Justiţiei - şi, prin asta, devenit public - a stenogramelor unor convorbiri fără nici o legătură cu cauza. Rezolvarea celor două situaţii reclamă instrumente diferite. În cazul scurgerilor, doar o anchetă internă a Parchetului sau una întreprinsă de CSM poate depista vinovaţii. Cum însă chiar pe parcursul anchetei, la Stenograme au acces şi alte persoane decît procurorii, e dificil să descoperi autorii scurgerilor în presă. Mult mai simplu stau lucrurile în cazul stenogramelor puse la dosar în chip inutil. E limpede că autorul e procurorul de caz. Stabilirea vinovăţiei e însă mai complicată. Procurorul poate invoca necesitatea de a schiţa şi personalitatea acuzatului. Indiferent de cauze şi de soluţii, publicarea stenogramelor în presă, are, în România tembelizată, efecte grave pentru persoane fără nici o legătură cu ancheta: 1) Persoana interceptată vorbeşte la telefon cu o mulţime de alte persoane. Pe lîngă faptul că oamenii inocenţi se văd ascultaţi de urechi străine în discuţii strict private, publicarea dialogurilor lor e o gravă încălcare a drepturilor la intimitate. Fără a fi vinovată cu nimic, o persoană se pomeneşte cu vorbele sale familiare, spuse în privat, expuse sub titluri aţîţătoare pe toate ecranele TV şi în toate foile. 2) Pînă anul acesta, Sorin Blejnar era un înalt demnitar al României. Sute de persoane au stat de vorbă cu el la telefon fără a şti că peste cîţiva ani şeful ANAF va deveni un acuzat de corupţie. Publicarea unor stenograme fără legătură cu cauza face în România lipsei de spirit critic şi de cultură ca asupra tuturor persoanelor care au vorbit cu Sorin Blejnar - demnitarul - să planeze suspiciunea că au vorbit cu Sorin Blejnar- coruptul din din 2012. Cazul Sorin Blejnar a fost pus pe seama unor intrigi politice ale procurorului Marian Drilea. Nu cred că ăsta a fost resortul gestului său de a introduce în dosar convorbiri fără nici o legătură cu cauza. Resortul trimite la năravul tuturor procurorilor DIICOT şi DNA din ultimii opt ani. Publicarea unor astfel de stenograme are următoarele cauze: 1) Nevoia procurorilor de a-şi crea imaginea unor magistraţi care trudesc de zor. Un dosar trimis instanţei sau aflat în lucru nu atrage prin sine interesul presei. Dacă în el se găsesc însă stenograme cu nume faimoase, dosarul intră în atenţia presei. Iar procurorul devine şi el o vedetă. 2) Pentru a impresiona, procurorii noştri întocmesc dosare cît mai mari, însumînd uneori sute de volume. Trei sferturi din piesele de la dosar sînt nimicuri. Printre ele se află şi stenogramele interceptărilor. Publicarea stenogramelor a fost o obişnuinţă a ultimilor ani de activitate a DIICOT şi DNA. Victor Ponta vede în ancheta CSM favorizarea preşedintelui Traian Băsescu. De asemenea, Victor Ponta se dedă la ironii gratuite, susţinînd că acum, cînd e subiectul stenogramelor, Traian Băsescu tresare, în timp ce n-a tresărit cînd victimele erau altele. Premierul îşi trădează încă o dată infantilismul politic. Scandalul stenogramelor în cazul Sorin Blejnar ar putea fi prilejul unor măsuri menite a curma astfel de abuzuri. De la Victor Ponta, de la liderii USL, despre care se presupune că vor parveni la Guvernare, ne aşteptăm la poziţii de demnitari şi nu de miştocari.
Recomandările noastre
