Evenimentul Zilei > Social > „Romii pot ocupa nise economice de care societatea are nevoie”

„Romii pot ocupa nise economice de care societatea are nevoie”

Presedintele Aliantei Civice a Romilor, Costel Bercus, afirma ca societatea va fi mai castigata daca investeste intr-o comunitate cu o natalitate ridicata, decat daca-i lasa pe romi needucati.

Costel Bercus, liderul Aliantei Civice a Romilor si presedintele Fondului pentru educatia romilor, se prezinta ca un activist radical pentru ca sustine schimbarea comunitatii rome. Spune despre sine ca provine, asemenea celor mai multi colegi ai sai din societatea civila, dintre romii asimilati in timpul regimului comunist.

EVZ: Cati bani sunt alocati anual din fonduri externe si interne pentru romi?
Costel Bercus:
Este greu de cuantificat, exista surse de finantare diferite. Din declaratiile Comisiei Europene, rezulta ca, in ultimii ani, au fost alocate 275 de milioane de euro pentru programe de incluziune a romilor la nivelul statelor UE. Sprijinul financiar alocat Guvernului Romaniei este de ordinul milioanelor de euro anual. Chiar in cazul foarte improbabil de a avea alocate fonduri de peste 30 de milioane de euro pe an, asta ar insemna o suma in jur de 0,04 euro pe zi pe fiecare rom.

Pe ce criterii sunt distribuiti?
Perceptia publica este aceea ca banii UE sau ai guvernului sunt consumati de catre organizatii ale romilor, fara un impact la nivelul comunitatilor. Lucrurile stau cu totul altfel: organizatiile primesc fonduri pe proiecte ca educatie, sanatate, locuinte, angajare sau formare profesionala.

Sumele primite de ONG-urile de romi sunt incomparabile cu sumele gestionate de ministerele de resort. In plus, guvernul isi doreste „contractarea” ONG-urilor de romi, lucru care duce la derogarea de responsabilitate fata de propriii cetateni si la o dependenta daunatoare a organizatiilor de romi, fortate sa-si „ajusteze” pozitia, in special in cazul in care e critica, fata de guvern.
Banii nu vor ajunge niciodata in forma fizica.

De ce sa dam noi bani pentru romi si nu romii bogati cu mercedesuri si castele.
Ce fac romanii bogati pentru romanii saraci? Nu mare lucru. Exista o solidaritate sociala economica in randul romilor, dar ei nu fac campanie ca altii ca au platit curentul lui Gheorghe din solidaritate. Romii traiesc sub limita saraciei, dar nu toti romii sunt saraci sau needucati. Sunt si tigani bine situati din punct de vedere social si economic si trebuie sa le fie cultivata stima de sine pentru a incuraja afirmarea identitatii. Generalizarile ii fac pe multi romi de succes sa se intrebe „care e mandria de a fi rom”?

„Au loc evacuari in masa din casele nationalizate”

Care e mandria de a fi rom?
Si noi avem oameni de valoare si romii au murit la Revolutie, in razboaiele pe care Romania le-a purtat. Si romii isi platesc taxele, sunt consumatori, platesc TVA. Ssunt si romi medici, avocati.

Reprezinta aceasta elita un model pentru comunitate?
Societatea romaneasca duce lipsa de modele, nu stiu care sunt modelele romanilor. Daca mergem intr-o comunitate marginasa, nu stiu daca noi, liderii societatii civice a romilor, reprezentam modele pentru copiii din acea comunitate. Am devenit niste activisti de internet si aceasta e o autocritica, birocrati, tehnocrati, nu mai folosim limbajul pe care oamenii il inteleg.

Vorbiti romani cu ei?
Nu prea se vorbeste romani, noi venim dintr-o comunitate asimilata. A existat o politica de asimilare a Partidului Comunist care a avut si efecte negative, si efecte pozitive. Printre acestea din urma mentionez accesul la educatie. Cei pe care-i vedem astazi in spatiul public au venit din sistemul de educatie public, care au luat din cultura majoritara indepartandu-se de limba, de neam, de traditii, unele dintre ele fiind subiect de presa.

In spatiul public sunt doar cativa care vorbesc in numele romilor, in special Madalin Voicu. 
Am vazut in perioada crizei italiene ca in numele romilor vorbeau in presa neromii. Ne-am obisnuit sa-i mutam pe romi la marginea oraselor, sa nu le permitem copiilor sa invete in clase cu romani, sa spunem ca nu vor sa munceasca. Romii care au lucrat in colectivitati n-au fost improprietariti, evacuarile au lasat sute de familii in strada. In Bistrita, Cluj, Sibiu au loc evacuari in masa ale romilor pusi de comunisti in casele nationalizate. Urmeaza cele din Bucurestiul vechi. Presedintele Romaniei, pe vremea cand era primar, a interzis circulatia atelajelor din motive argumentate, dar n-a dat nicio alternativa pentru cei care traiau din colectarea metalelor. E usor sa arunci cu noroi intr-o minoritate care nu poate sa-si exprime public problemele si opiniile.

„Cei care incalca drepturile copiilor sa plateasca”

Casatoriile intre minori, o traditie care incalca drepturile copilului si legile. Cum rezolvati aceasta contradictie?
Noi, activistii civici, le condamnam. Aici este lipsa de reactie a statului care trebuie sa fie in favoarea copiilor. Sunt mai multe instrumente de utilizat, primul fiind cel legal. Al doilea ar fi dialogul. Dar ce te faci cand dialogul esueaza? Cand o fetita de 10, 11 ani da nastere unor copii este criminal. Nu putem avea un discurs duplicitar, sa spunem „astea sunt drepturile copilului, dar noi avem o traditie de pastrat”. Protectia copilului trebuie sa inteleaga ca nu poate gestiona aceasta situatie fara colaborarea cu organizatiile de romi.

Ce poate sa faca statul? 
Nu trebuie sa avem ezitari in a aplica legea. Cei care se fac vinovati de incalcarea drepturilor copiilor trebuie sa plateasca. In cazul comunitatii de la Ramnicelu (casatoriile intre minorii romi din comuna buzoiana au facut obiectul  unor anchete – n.r.) sunt 40 de dosare, nici unul n-a fost condamnat. Trebuia Parchetul sa trimita rezolutia de arestare pentru cinci, sase, zece romi si sa vedeti cum se opreau. E deja o devianta, nu face parte din cultura acestui neam. Poti sa ai o intelegere intre familii, dar nu o casatorie.

Dar ce ati spune unei astfel de familii?
Ca o astfel de casatorie il va impiedica pe copil sa mearga la scoala si ca fara educatie va fi izolat de ceilalti cetateni, nu va avea un loc de munca, nu va putea face afaceri. Pot fi acuzat de multi dintre colegii mei ca sunt mai radical. Vorbim despre drepturile minoritatilor si acuzam majoritatea, dar atunci cand vine vorba despre drepturile copiilor nostri, incepem sa devenim flexibili. Avem nevoie de o pozitie care sa duca comunitatea la standardele de civilizatie la care traim azi, nu la cele de acum 100 de ani. Daca asta inseamna asimilare, sansa unui individ sa se dezvolte, asta e drumul. Nu spun sa renuntam la valorile noastre, la limba, dimpotriva. Si romii trebuie sa se schimbe.

„Vedem numai esecul copilului, dar e si al scolii”

Cum se poate schimba mentalitatea unei familii care alege sa nu-si dea copilul la scoala?
Perceptia publica este ca tiganii nu vor sa mearga la scoala. Este total gresita, nu vedem dincolo de imaginea care ni se prezinta. In Europa, copiii romi nu sunt inscrisi la scoala, in Romania 80a dintre copiii romi nu sunt cuprinsi intr-o forma de invatamant prescolara si mai mult de 50a abandoneaza dupa primele clase. Noi vedem numai esecul copilului rom, dar este si esecul scolii.

De ce sa investesti intr-un copil care nu aduce beneficii?
Beneficiul societatii de a investi intr-o comunitate tanara, cu o natalitate ridicata, este mult mai mare decat in a-i lasa needucati, in afara scolii. Acesti oameni educati vor genera bunastare in societatea in care avem nevoie si de tamplari, si de soferi, si de frizeri. Romii pot ocupa acele nise economice de care societatea are nevoie. 40a dintre copiii romi invata intr-un invatamant segregat, cu o calitate a educatiei proasta, cu un suport educational aproape inexistat. Si in Slovacia exista un sistem segregat, cu scoli speciale pentru copiii romi. De la clasa intai sunt stigmatizati.

Poate ca e mai bine asa decat fara nicio educatie.
N-as spune. Am auzit de multe ori ca, decat sa-i avem needucati, mai bine sa-i avem in scoli speciale, sunt cu ai lor, cu cultura lor. N-am vazut niciun copil care sa fi reusit in viata si sa fi fost educat in scoli tiganesti.

Sunt cazuri de copii romi refuzati de scoala.
Felul in care se deruleaza educatia tine de autoritatile locale, de directorul scolii si de comunitatea locala. Toti acestia fac diferente intre copii si trebuie gasite mecanisme de a corecta. Directori de scoala mi-au explicat ca li s-a cerut de catre comunitate sa-i separe pe romi de ceilalti copii. Daca un parinte stie ca in clasa invata doi, trei, cinci tigani, isi retrage copilul. Trebuie sa arati comunitatii care este beneficiul ei in a asigura o educatie egala. Daca-i trimiti pe unii la marginea societatii, ei pot deveni o problema, indivizi care vor comite acte antisociale. Nu vrem tratament special, vrem un tratament egal.

COMISIA EUROPEANA

„Am gasit aceeasi demagogie”

Vom avea o politica europeana pentru romi?
Nu e bine ca politicienii europeni sa faca aceeasi segregare, e problema Estului, nu a Vestului. Am vizitat multe directii la Comisia Europeana si am fost surprins sa gasesc aceeasi demagogie. Noi trebuie sa-i tratam pe toti la fel, nu putem face politici speciale, desi Comisia are politici speciale, pentru persoanele cu dizabilitati, de exemplu. E o dovada de imaturitate sa nu recunosti ca romii se confrunta cu probleme specifice lumii a treia intr-o Europa economica dezvoltata. Am avut recent o intalnire la Banca Mondiala si mi-a fost greu sa-i conving sa mentina finantarile pentru romii din Europa. Mi-au spus: „noi ne-am retras misiunile economice din Europa dezvoltata, ne-am orientat spre Africa”.

CRIZA MAILAT

„A fost o criza in sfera politica”

A fost fapta pusa pe seama lui Nicolae Mailat un motiv intemeiat pentru criza declansata?
A fost o criza artificiala. N-a facut nimeni o politica de stat pe baza unor cazuri individuale. Vedeti ce mesaje au transmis politicienii, si romani, si italieni. Criza pe care o vad este in sfera politica: partidele de stanga nu mai au mesajul care sa atraga si sa mentina un capital electoral si apeleaza, curios, in ultima vreme, la mesaje utilizate cu precadere de extrema-dreapta. In Franta, unde a existat o dezbatere similara, organizatiile civice au reactionat la actiunile lui Nicolas Sarkozy, pe atunci ministru de interne, in favoarea respectarii libertatilor fundamentale. Acolo exista acele mecanisme de corectare a greselilor. In Romania sau in Italia, aceste mecanisme au functionat prea putin. 

Credeti ca mesajele unor politicieni ca ministrul Cioroianu sau presedintele Basescu au contribuit la intoleranta? 
Ele nu raman niste declaratii intr-un sertar, au repercusiuni. Citeam atunci cu uimire mesajele de pe panoul postat la Universitate.
M-am speriat. Daca asta e tara in care am crescut, care m-a educat, ma gandesc la viitorul copilului meu, pot sa traiesc eu intr-o societate contaminata cu rasism si incurajata de politicieni? Institutiile statului ar trebui sa administreze medicamentul impotriva rasismului.

Publicat in categoriile: Social
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: